Energie - Moscova a inceput in forta ofensiva de iarna

Kremlinul a fortat prin "metode specifice" compania Shell sa cedeze majoritatea actiunilor la proiectul Sahalin 2, chiar in zilele in care Gazpromul isi celebra un an de la inchiderea robinetului de gaz pentru Ucraina si Moldova. Politica gazului
Kremlinul a fortat prin "metode specifice" compania Shell sa cedeze majoritatea actiunilor la proiectul Sahalin 2, chiar in zilele in care Gazpromul isi celebra un an de la inchiderea robinetului de gaz pentru Ucraina si Moldova.

Royal Dutch Shell a acceptat sa vanda 30% din cel mai mare proiect de productie de gaze lichefiate din lume, Sahalin 2, in schimbul a peste 2,4 miliarde de dolari. Asta, desi intregul proiect este estimat la peste 22 de miliarde de dolari. "Tranzactia" survine unei perioade de peste doua luni, marcata de presiuni din partea oficialilor rusi. Gigantul britanico-olandez controla 55% din campurile bogate in zacaminte petroliere si de gaz de pe coasta de est a Rusiei. Gazpromul a pus insa ochii pe aceasta afacere si, cum prevederile contractului dintre statul rus si Shell nu puteau fi atacate in nici o curte de justitie din lume, Kremlinul a revocat pur si simplu un act legislativ din 2003, prin care era permisa derularea proiectului Sahalin 2. Mai mult, urmasii lui Stalin de la Kremlin au infiintat la inceputul anului o agentie de mediu care se ocupa cu acordarea "permiselor de mediu" pentru companiile straine din Rusia. Moscova a transmis companiei occidentale ca nu va primi "avizul de mediu" fara de care Shell nu putea continua derularea proiectului. Santajul Kremlinului a avut efectul scontat: Shell a vandut actiunile.

ARMA POLITICA. Gazpromul este folosit de oficialii rusi drept cea mai de temut arma politica, atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Pe plan intern, compania de stat a creat un imperiu media aflat in serviciile Moscovei. Cand vine vorba despre interesele Gazpromului, Kremlinul actioneaza de cele mai multe ori la limita legii, asa cum este cazul Shell. Mai mult, isi foloseste influenta politica pe plan extern, pentru a sustine interesele Gazpromului. Vladimir Putin a cerut in ultima vreme, in mod obsesiv, deschiderea pietelor energetice occidentale pentru consortiul rus. Daca europenii ar cadea in aceasta capcana, ar rezulta o dependenta energetica totala a statelor occidentale fata de Moscova.

SCHMIDT-SCHRÖDER. Cancelarul social-democrat din perioada 1974-1982, Helmut Schmidt, a semnat cu Rusia un acord pentru crearea unei conducte de gaz care urma sa alimenteze Germania si alte state europene. Decizia lui Schmidt a iritat SUA, care incercau sa evite crearea unei dependente energetice fata de Rusia a aliatilor sai europeni. 20 de ani mai tarziu, cancelarul Gerhard Schröder a semnat acordul de constructie a gazoductului prin Marea Baltica, fapt ce a adancit si mai tare dependenta energetica a Europei fata de Rusia. In prezent, ca o coincidenta, sau mai degraba nu, Gerhard Schröder este bine mersi pe statele de plata ale Gazpromului, ca expert al asigurarii pentru Europa a statutului "privilegiat" de dependent de gazele rusesti.

ROMANIA IA MASURI

Cel putin la prima vedere Romania poate sta linistita: are contract cu Gazpromul pana in 2030, mai mult, tara noastra isi asigura 60% din necesarul de gaz din productia interna. Cu toate acestea, "experimentul Ucraina", din iarna trecuta, ce a afectat si aprovizionarea cu gaz a Romaniei, a ridicat mari semne de intrebare cu privire la gradul de incredere pe care tara noastra il poate avea fata de Rusia, ca furnizor energetic. Calin Popescu Tariceanu a decis in urma cu 11 luni, cand Rusia lasase Ucraina in frig, sa finalizeze lucrarile la reactoarele 3 si 4 ale centralei nucleare de la Cernavoda. Acestea nu vor fi gata insa decat peste minimum cinci ani. In momentul in care se vor construi toate cele patru reactoare, Romania va dispune de 2.800 MW atomici, adica circa o treime din consumul de azi, ceea ce va duce la scaderea exporturilor rusesti. Incepand cu 2008, Romania va avea o alternativa la gazul rusesc, datorita proiectului Nabucco: gazul iranian. Singura problema in acest caz este insa regimul nesigur de la Teheran.