Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România va ajunge la acelaşi nivel al exporturilor ca în 2008 abia în 2014. Informaţia a "scăpat" în strategia de reindustrializare a României, lansată recent în dezbatere publică de către Ministerul Economiei.
Exporturile româneşti ar ajunge la 3,5 miliarde de euro în anul respectiv, în condiţiile în care produsul intern brut al ţării noastre va ajunge la 700 miliarde de lei, de la puţin peste 500 de miliarde din 2008, potrivit datelor furnizate de Comisia Naţională de Prognoză.
Dezastrul exporturilor vine după o scădere de 22% în 2009, dar care a fost coroborată cu o scădere de 36% a importurilor.
Studiul ne oferă şi câteva date revelatoare în privinţa catastrofei din industrie. Astfel, ponderea industriei în produsul intern brut al României este de doar 22%. Ba chiar procentul este la doar 87% din nivelul anului 2001. Mai mult, ponderea industriei a scăzut cu câte un punct procentual pe an, iar acum situaţia s-a stabilizat. După privatizarea masivă din anii '90, foarte multe fabrici şi uzine s-au închis sau au dat faliment. Documentul menţionează că în România există foarte puţine clustere de firme, aglomerări de companii în aceeaşi zonă geografică, din aceeaşi industrie sau din industrii conexe. Cel mai cunoscut este în industria auto şi se află în jurul investiţiei Renault de la Mioveni. O dată ce Ford va ajunge să realizeze 300.000 de autoturisme pe an la Craiova, se va mai adăuga încă un cluster. Societăţile astfel grupate, chiar dacă sunt sau nu competitori direcţi, au angajaţi specializaţi, acces la informaţii din sector şi termeni de comparaţie privind costurile şi productivitatea.
În schimb, studiul precizează că în ţara noastră au fost încurajate mai mult parcurile industriale în detrimentul clusterelor, deşi parcurile nu aduc aceleaşi avantaje de sinergie. Un astfel de parc industrial de succes este cel de la Cluj al Nokia.
De asemenea, întreprinderile mici şi mijlocii au şansa de a progresa şi reduce costurile în clustere. Însă statul român, atât prin autorităţile centrale, cât şi prin cele locale nu oferă mare sprijin. Ba chiar autorităţile acţionează necoordonat în atragerea investiţiilor în producţie.
"Astfel, în loc să urmărim atragerea în general a unor investiţii străine directe, oriunde şi oricum, ar trebui urmărită atragerea unor anumite investiţii specializate în zone cu potenţial de existenţă a unor furnizori locali sau în zone în care deja există investiţii în aceeaşi industrie sau în industrii conexe", se arată în studiul "Reindustrializarea României: politici şi strategii".
Perspectivele nu sunt prea îmbucurătoare. Documentul dă exemplu realizarea tronsonului românesc al gazoductului Nabucco, unde se estimează că nici o companie românească nu va fi în stare să câştige contractul, ci doar porţiuni limitate. În acelaşi timp, "producătorii de ţevi din România nu oferă izolaţii anticoroziune preinstalate în uzină cum cer standardele de construcţie moderne, ceea ce înseamnă că producătorii români de ţevi au şanse extrem de mici să participe la proiectele menţionate (Nabucco şi South Stream - n.r.), mai arată documentul.
O altă hibă este că în ţara noastră companiile nu se bazează pe inovare sau progres tehnologic, ci pe avantajul preţului, ceea le face vulnerabile şi fără mare capacitate de adaptare. Fondurile europene ar putea fi baza pentru dezvoltarea industriei, dar autorităţile lucrează mecanic. Spre exemplu, Fondul de Capital de Risc, care urma să aloce 100 de milioane de euro din bani europeni pentru start-up-uri inovative, este blocat de peste trei ani. Concomitent, în exerciţiul financiar pentru perioada 2007-2013, Programele Operaţionale sunt "instrumente mecanice pentru absorbţia banilor pe principiul proiecte pentru bani". Astfel, în POS CCE, care vizează programul de competitivitate, lipseşte orice indicator de competitivitate sau productivitate. De asemenea, în POS DRU, care urmăreşte dezvoltarea resurselor umane, lipseşte orice indicator de pregătire pentru activitatea de producţie.
Studiul recomandă folosirea "celei mai mari autostrăzi de care dispune România în prezent", şi anume Dunărea, pentru a depăşi obstacolul călităţii proaste a drumurilor.
