Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indicii sintetici ai dezvoltării pun PIB-ul ca principal element al dezvoltării unei țări, dar lucrări cu viziune mai largă dau prioritate analizei avuției naționale, ca indicator macroeconomic cu putere semnificativă mai largă. În acest sens apare și extinderea definirii și înțelesului avuției naționale, a modului de măsurare a ei, cu mai multe elemente relevante, suplimentar capitalului fizic și financiar, menite să surprindă factorii importanți care sporesc potențialul economic și calitatea vieții. O asemenea cercetare de mare actualitate, care propune o abordare complexă a subiectului, este „Avuția națională a României”, lucrare coordonată de Florin Georgescu, profesor la Academia de Studii Economice din București, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României. În contextul dezbaterii naționale asupra locului și rolului educației, conceptele și modul de abordare a subiectului prezentate de autori depășesc sfera strictă a perimetrului academic, fiind temă de reflecție și suport de decizie strategică pentru planurile de recuperare a decalajelor care separă România de țările din Occident. Curentul cercetării economice care vizează extinderea definirii avuției naționale prin includerea pe lângă capitalul produs și cel financiar, susține că devine necesar a fi cuantificate și stocurile de capital natural, uman și social, toate acestea având rol esențial în dezvoltarea pe termen lung a unui stat. Toate aceste cinci tipuri de capital dau împreună portofoliul complet al avuției naționale, fiind astfel necesară îmbunătățirea și adaptarea de către forurile europene și Eurostat a definirii și măsurării statistice a acesteia, cu includerea în calcule a categoriilor de capital care privesc direct latura umană a dezvoltării.
Pe această componentă, datele privind capitalul uman sunt concludente privind „sărăcia” României. Vulnerabilitățile demografice evidențiate de Recensământul Populației și Locuințelor din 2021 sunt realități dramatice: scăderea populației odată cu îmbătrânirea adâncesc presiunea asupra bugetelor sociale și a tensiunilor pe piața muncii. Deși speranța de viață a crescut cu 6 ani în perioada 1995-2019, ajungând la 75 de ani, România se situează sub media europeană (80 de ani). De la vârsta de pensionare (65 de ani), bărbații mai au de trăit, în medie, 12,7 ani, iar femeile, 16,5 ani. În ceea ce privește nivelul de instruire, acesta s-a îmbunătățit, dar România rămâne, conform Eurostat, pe ultimul loc în ierarhia europeană în ceea ce privește gradul de educație. Raportate la populația rezidentă, 43,5% au un grad mediu de educație, față de 37,1% cu 10 ani în urmă; 40,5% au un stadiu scăzut de educație (studii primare, gimnaziale sau fără studii absolvite) și doar 16% au nivel superior - în creștere cu 3,1 procente față de 2011. Gradul de analfabetism s-a diminuat într-un deceniu cu 102.000 de persoane, de la 245,4 mii. Rămân însă de evaluat și corelat aceste îmbunătățiri strict statistice cu nivelul real al calității învățământului, sondajele privind analfabetismul funcțional fiind alarmante în rândul școlilor preuniversitare.
„Pe lângă importanța sa intrinsecă, capitalul uman este un motor esențial al creșterii economice durabile și al reducerii sărăciei. Capitalul uman este o componentă critică a avuției unei națiuni, reprezentând cea mai mare parte a acesteia în majoritatea țărilor”, subliniază lucrarea la care ne referim. În acest sens, în medie, capitalul uman constituie aproximativ două treimi din avuția totală la nivel global, crescând de la 62% în anul 1995 la 64% în anul 2018. În cazul României, estimările Băncii Mondiale arată o pondere de 62% a avuției umane în totalul avuției naționale.
De mare interes sunt și informațiile din lucrarea coordonată de prof. univ. Florin Georgescu privind crizele multiple care se manifestă la nivel global care pot afecta evoluția capitalului uman. De exemplu, pandemia de COVID-19 a generat schimbări în capitalul uman prin canalele directe asupra sănătății și prin canalele indirecte asupra veniturilor populației, productivității, calității educației, sănătății și impactului asupra economiei. Simulările efectuate de Banca Mondială sugerează că închiderea școlilor, coroborate cu dificultățile familiale, afectează semnificativ acumularea de capital uman pentru generația actuală de copii. Un studiu din 2020 estimează că închiderea școlilor și sistemul de învățare la distanță duc la o pierdere situată între 0,3 și 0,9 ani de școlarizare pe individ. La nivel global, se estimează o scădere de circa 1,9% a capitalului uman din cauza COVID-19, ceea ce corespunde unei valori de 14 trilioane de dolari americani. Conform Băncii Mondiale, pe cap de locuitor, scăderea de capital uman din cauza pandemiei este estimată la 1.959 de dolari americani.
„Avuția națională a României” prezintă și metodologia calculării capitalului uman bazată pe o serie de indicatori, pe baza cuantificării anilor de școlarizare, nivelului de studii și scorurile la teste. Indicele capitalului uman (HCI) folosit de Banca Mondială este un indicator care măsoară capitalul uman pe care un copil născut astăzi se poate aștepta să-l atingă până la vârsta de 18 ani, având în vedere riscurile de sănătate și educație care caracterizează țara sa. Conform celor mai recente date publicate, la nivelul anului 2020, România se situează pe ultimul loc între țările UE în ceea ce privește HCI.
Aceste rânduri nu au pretenția de a fi o recenzie a lucrării „Avuția națională a României”, ci reprezintă doar o semnalare a conținutului acesteia, puse în contextul actualei dezbateri privind rolul și locul educației, care sperăm să fie consistente. Subliniem încă o dată însă caracterul novator al cercetării realizate de grupul de reputați specialiști în domeniu - Gheorghe Gherghina, Bogdan-Octavian Cozmâncă, Florian Neagu, Liliana Pintilia, Livia Drăgușan - care, sub coordonarea lui Florin Georgescu, relevă cititorilor aspecte esențiale pentru evaluarea drumului pe care s-a angajat România într-o schimbare fundamentală de sistem economic și politic.
