Europa, inundată cu gaz, SUA - cu bani

Americanii, stimulați de prețurile mari, au devenit în 2022 principalul furnizor de GNL al Europei, de unde au încasat pe trei trimestre 35 de miliarde de dolari. România se poate racorda la piața de GNL pe filiera bulgărească și direct din Azerbaidjan peste câțiva ani, dacă se finalizează un terminal gazier în zona Constanța.

Un „plan Marshall” pentru energie a fost promis de SUA după invazia Ucrainei, pentru a contracara politica lui Putin de folosire a armei gazului ca mijloc de „înmuiere” a UE. În 3 ianuarie 2023, primul cargo cu GNL provenit din Statele Unite a sosit în terminalul plutitor din portul Wilhelmshaven, de la Marea Nordului, care deschidea racordarea Germaniei la principala alternativă de înlocuire a gazului rusesc. Strategia rusească nu și-a atins scopul, ci a avut un efect contrar: clienții tradiționali ai Gazprom din Europa au fost „capturați” de furnizorii americani de GNL. În 11 luni din 2022, volumul de gaz lichefiat din SUA  a crescut cu 137 % față de perioada similară din anul anterior, ajungând la un volum de 55 miliarde mc. Creșterea este de 34 miliarde mc, cu mult peste promisiunea făcută Uniunii Europene de președintele Joe Biden, că SUA vor livra suplimentar 15 miliarde mc pentru a anihila răspunsul Moscovei la sancțiunile Occidentului.

 Războiul prețurilor UE-SUA

Dacă liderul de la Casa Albă a dat un semnal politic de sprijinire a UE, companiile gaziere americane au fost stimulate să crească spectaculos livrările mai ales de prețurile excepționale, de 10 ori mai mari de pe piața en-gros. Toate țările europene au dat năvală pentru a cumpăra gaz ca să-și umple depozitele pentru a trece iarna. Sub presiunea cererii, cu livrările rusești mult diminuate, prețurile au explodat. Europenii au reacționat, nemulțumiți că americanii le bagă pielea la saramură. Ministrul german al economiei, Robert Habeck, se plânge de prețurile astronomice ale GNL, iar Emmanuel Macron le-a reproșat americanilor în timpul vizitei în Statele Unite că prețurile ridicate la gaz fac puțin competitiv sectorul industrial european. Răspunsul de la Washington a fost trimiterea la clasica lege a cererii și ofertei. Afacerea GNL este una cu profituri record. Potrivit datelor Agenției de informații americane a energiei, pricipalele șapte companii din domeniu au avut câștiguri de 35 miliarde dolari, față de 8,3 miliarde pentru perioada similară din 2021, o creștere de  322%.

Rusia a ieșit practic din piața UE

Prețul plătit de europeni pentru a ieși voluntar de sub tutela energetică a Rusiei este remarcat prin efecte de Josep Borel, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, care declara în debutul anului 2023: „Ponderea gazului rusesc, care reprezenta 55 la sută din ansamblul importurilor europene de gaz la începutul anului 2022, a fost redusă aproape la zero”. Schimbarea radicală de furnizor de gaze pe piața europeană a produs mutații pe piețele globale. Statele Unite asigură acum jumătate din importurile de GNL ale Uniunii Europene, cu mult peste volumul de 15 miliarde mc promis de Biden în august 2022. Cu acest boom Statele Unite au devenit primul exportator mondial de GNL, depășind Australia și Qatar. Restul livrărilor pentru UE sunt asigurate de Qatar - 15 %, patru țări africane - 17 % și încă de Rusia, cu 14%. Programele de livrări din SUA spre piața europeană, după ce se remediază urmările exploziei produse în luna iunie la terminalul din Freeport, Texas, care a redus cu 20% capacitatea de lichefiere a SUA, pot ajunge la 80 miliarde mc pe an. Cu acest nivel de livrări, ponderea Rusiei va scădea și pe segmentul de GNL, ceea ce ar reprezenta încă o punte ruptă cu piața europeană a gazelor.

Piața s-a calmat

Față de alarma din august 2022, când spectrul iernii și goana după gaz pentru umplerea capacităților de stocare dusese prețurile la maxime istorice, situația s-a mai calmat. Pe platformele de tranzacționare olandeze TTF, de referință pentru Europa, prețurile au scăzut cu 80 la sută, fiind la cel mai mic nivel după noiembrie 2021. Reducerea consumului cu circa 25 la sută pe parcursul unui an reprezintă elementul principal care a influențat acest curs. El s-a produs ca urmare a închiderii unor capacități industriale energofage, cum sunt cel din industria aluminiului și a îngrășămintelor chimice din cauza prețurilor ridicate ale energiei. Obiectivul strategic de reducere a dependenței de gazul rusesc a stimulat puternic orientarea investițiilor spre sursele regenerabile de energie, așa cum sunt proiectate în programele REPowerEU. Un studiu al institutului Bruegel arată că, până în 2030, cererea de gaze în ansamblul UE să scadă cu 41 %, ceea ce ar conduce la o supracapacitate  gazieră în Europa. Efectul războiului din Ucraina arată că Europa poate trăi și fără gazul rusesc, și pe un termen de câțiva ani să poată renunța și la actuala dependență de GNL american.

Nu vă jucați cu focul!

Păstrarea unor niveluri înalte de livrări din SUA este legată însă și de presiunea mișcărilor ecologiste, cu putere de influență în creștere. Evaluarea incendiului din Freeport arată că reglementările de siguranță pentru instalațiile de lichefiere a gazelor trebuie actualizate. Comunitățile locale din zona costieră a Golfului Mexic, unde sunt concentrate porturile gaziere, s-au mobilizat și cer administrației Biden măsuri rapide și transparente pentru protecția populației și o revizuire a legislației în domeniu, veche de 40 de ani.

România vizează conectarea la gazul azerilor

 România a încercat să deschidă o poartă spre gazul din Marea Caspică. Președintele Emil Constantinescu a promovat constant o serie de proiecte pentru dezvoltarea coridorului Europa- Caucaz-Asia pe care se putea face accesul la gazele din Asia Centrală, Marea Caspică, tranzitând Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia și Marea Neagră. Marile proiecte Nabucco și apoi AGRI nu s-au realizat.  S-au cheltuit bani pentru studii de fezabilitate pentru a desena o cale directă de a conecta România la o sursă de gaz nerusesc. Din păcate, indecizia la nivel politic și un sprijin redus din partea Uniunii Europene au îngropat Nabucco, iar AGRI a fost pus la congelare. Nabucco a fost considerat prea costisitor, fiind evaluat la 10 miliarde euro. AGRI a devenit vulnerabil după ce Georgia a avut conflictul armat cu Rusia, iar tensiunea permanentă azero-armeană accentua pericolele pentru traseele caucaziene. Cererile Azerbaidjanului de a participa la privatizarea Oil Terminal au fost refuzate constant la București, ceea ce a pus compania azeră de stat SOCAR în stare de prudență, obligând-o să caute alți parteneri. România a mizat pe BRUA, dar nici acesta nu a fost integral finalizat, fiind necesare investiții suplimentare pentru conectarea gazului din Marea Neagră. Acum se revigorează iar proiectata rută Azerbaidjan-Georgia-România, cu porturi de lichefiere la Poti și respectiv de regazeificare la Constanța, cu transportul GNL prin Marea Neagră. În 2010, România, Georgia, Azerbaidjan și Ungaria au semnat la București un acord privind proiectul de transport al gazelor naturale prin proiectul AGRI. Costurile erau atunci estimate la 4-6 miliarde de euro. 

 Punct și de la capăt

În 2020, Compania Transgaz anunța proiectul unei capacități de GNL pe litoralul românesc, cu termen de finalizare 2026. În ședința de guvern din 19 octombrie 2022, premierul Nicolae Ciucă anunța că reprezentanții SOCAR sunt  prezenți în România, adăugând că „vom semna împreună un memorandum care va sta la baza unei investiții comune într-o facilitate  de GNL la Marea Neagră”. După semnare, premierul a dat câteva amănunte: „Este un proiect nou, atât pentru noi, cât și pentru Azerbaidjan. Implementarea va demara cu un studiu de fezabilitate finanțat în comun de către ambele țări, iar în final sperăm să avem cele două terminale, de pe Malul Mării Caspice și cel al Mării Negre, astfel încât să putem să diversificăm și să suplimentăm coridoarele de aducere a gazului din bazinul Mării Caspice către Europa.”

Bulgaria, cu un pas înainte

 Bulgarii au fost mai iuți. La începutul acestui an au semnat la Ankara un acord pentru a prelua GNL prin terminalele din Turcia. Gazul lichefiat comandat de Bulgaria va fi descărcat în terminale din Turcia și preluat prin rețeaua de gaze până la interconectarea cu rețeaua internă. Oficialii bulgari precizează că în 2023 vor fi descărcate 6-7 nave cu GNL, iar în anii următori câte 14. De asemenea, companiile din Bulgaria și Grecia au semnat un acord pentru preluarea de gaze prin interconectorul care dirijează gaze din magistrala transanatoliană TANAP. România a început să preia prin rețeaua Bulgariei de gaze, ca intermediar, gaze azere dirijate prin interconectorul Grecia –Bulgaria inaugurat în octombrie. După finalizarea terminalului GNL din Alexandroupolis, se vor putea prelua cantități sporite de gaze, care scot gazele rusești din ecuația europeană.