Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ministerul Mediului nu a avut nicio reacție, în anul 2022, când Ministerul Agriculturii a oferit 300 de euro la hectar, ca subvenție pentru deținătorii de pășuni acoperite cu pădure de 30-40 de ani pe care să le defrișeze. Nici ONG-urile de mediu nu au reacționat, la tăierea „la ras” a unei suprafețe totale cât două județe ale României. Doar asociația Prolemn, a proprietarilor de păduri, a protestat, dar defrișările s-au făcut și banii s-au încasat, din fonduri europene, la cererea CE și a Ministerului Agriculturii. De împăduriri cu bani din PNRR se ocupă acum Agenţia Naţională pentru Mediu şi Arii Protejate (ANPM).
Ministerul Mediului gestionează 325 de milioane de euro din PNRR pentru împădurirea a 27.000 de hectare - suprafaţă comparabilă cu cea a oraşului Bucureşti -, după ce Ministerul Agriculturii a oferit bani din fonduri europene pentru 500.000 de hectare - adică o suprafață echivalentă cu două județe.
Uniunea Europeană oferă proprietarilor de terenuri agricole din România acești bani, prin PNRR, pentru a se crea o suprafață împădurită, cu o subvenție de 190 de euro pe an, timp de 12 ani, pentru un hectar de teren arabil. S-au înscris în acest program mai mulți proprietari de terenuri agricole, 85% fiind persoane fizice.
Suprafaţa minimă eligibilă este de jumătate de hectar. Până în prezent au fost deja depuse 1.000 de proiecte şi s-au semnat contracte pentru 11.000 de hectare care vor deveni pădure și vor intra în fondul forestier. Programul de împădurire se încheie în 23 ianuarie 2026.
Conform statisticilor INS, România are 6,4 milioane de hectare de pădure, în fondul forestier, dar sunt și pășuni sau alte tipuri de suprafețe de terenuri agricole care în timp au fost acoperite cu pădure și care nu fac parte din fondul forestier. O mare parte din aceste suprafețe s-a eliminat în anul 2022, la cererea Comisiei Europene și a Ministerului Agriculturii, proprietarii fiind încurajați să taie „la ras” aceste păduri tinere, pentru a primi o subvenție de 300 de euro la hectar.
Au făcut același lucru și multe primării care și-au defrișat suprafețele de pășuni împădurite, au făcut licitații pentru defrișări și au motivat acțiunea prin aducerea unui buget de câteva mii de euro la Primărie, dar imediat după defrișare s-au trezit cu viituri și alunecări de teren, case spulberate de ape și probleme pe termen lung, pentru că suprafețele „redate agriculturii” sunt acum imposibil de recuperat.
Standardizarea procedurilor
În 2022, când s-a cerut defrișarea a peste 500.000 de hectare de masă lemnoasă, nu s-a ținut cont nici de faptul că aceste păduri naturale contribuie la rezolvarea unor probleme de mediu, nici de eficiența lor pentru agricultură, în zonele unde există de sute de ani. S-a aplicat standardizarea unor proceduri care nu se raportează la factorul local, specific României. Mai mult, „specialiștii” din Ministerul Agriculturii le-au cerut proprietarilor de suprafețe de pășuni alpine să defrișeze și suprafețele cu ienupăr - plante care au un rol foarte important în reglarea rețelei hidrografice, pe cale naturală.
O altă absurditate, la nivelul anului 2022, a fost că în timp ce statul cerea defrișarea a peste 500.000 de hectare de pădure care a crescut în mod natural, în ultimii 30-40 de ani, tot statul investea peste 11.000 de euro pentru împădurirea unui hectar de pădure, pe fondul forestier - doar pentru că suprafețele sunt gestionate de două ministere care nu comunică între ele - adică Ministerul Agriculturii și Ministerul Mediului.
Cele mai ineficiente mecanisme de plată
În plus, împăduririle care costă foarte mult nu vor înlocui de a doua zi suprafețele defrișate, ci va mai fi nevoie de următorii 30-40 de ani pentru a crește copacii proaspăt plantați. Mecanismul de plată a compensațiilor a fost creat în așa fel încât să fie absolut ineficient. Cele mai vulnerabile suprafețe împădurite sunt cele aflate în proprietatea primăriilor, iar statul nu le asigură nici măcar bani din fonduri europene pentru a se plăti paza acestora, deși ar fi trebuit să o facă. UAT-urile nu primesc fonduri pentru pădurile pe care le au în administrare, pentru că se consideră că este domeniu public, iar din bugetele locale, multe primării nu-și permit să le protejeze.
Tot printr-un mecanism păgubos s-a încurajat tăierea suprafețelor de pășuni și alte terenuri agricole împădurite natural, pentru că subvenția pentru un hectar agricol e de la 200 la 400 de euro, iar pe un hectar de pădure e 2 euro pe an. Sistemele silvo-pastorale sunt foarte răspândite și foarte benefice, dar statul român le impune proprietarilor să taie suprafața forestieră de pe pășunile împădurite, ca să primească subvenții pentru pășune.
Acum se dau bani din PNRR pentru proprietarii de terenuri agricole care ar vrea să împădurească, iar pentru un hectar se pot încasa 10.000 de euro. Dar pădurea mai așteaptă alți 30-40 de ani pentru a crește la fel de mare precum cea defrișată acum 3 ani și suprafața împădurită e mult mai mică decât cea care a fost tăiată.
Citește pe Antena3.ro
