Victor Vlad Grigorescu este ministrul Energiei şi posesorul unui dulap plin de schelete. Controversele legate de averea sa scot la suprafaţă neobişnuit de multe aspecte dubioase, atât în activitatea sa, cât şi în afacerile familiei sale. Printr-o firmă obscură, Grigorescu a executat silit Oltchim, în timp ce tatăl său, decedat în 2010, administra afacerile offshore ale consulului României în Nigeria.
Dacă ne gândim că demnitarul a fost plătit regeşte printr-un paradis fiscal pentru site-ul său fantomă, iar angajaţii unei companii de stat strategice au protestat în faţa Guvernului pentru că a cedat controlul societăţii unor offshore-uri, avem profilul unui ministru înconjurat de prea multe secrete.
Victor Vlad Grigorescu a fost timp de doi ani administratorul AG Industrial Consult SRL, o minusculă firmă de consultanţă, înfiinţată de defunctul său tată Andrei Răzvan Grigorescu în 2005 şi preluată ulterior de mamă, Georgeta Grigorescu. Firma are sediul în apartamentul său de la etajul 7 al unui bloc de pe strada Matei Millo din Bucureşti şi funcţionează la limita de avarie, cu cifre de afaceri aproape simbolice şi pierderi în ultimii trei ani de peste 120.000 lei. În 2010, Georgeta Grigorescu suspenda activitatea firmei pentru trei ani, dar se răzgândeşte şi reia activitatea în 2012. An în care AG Industrial Consult SRL a dădea în judecată Oltchim SA pentru o datorie pe care compania de stat o avea către firma lui Grigorescu, apoi o executa silit, printr-o decizie a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, din octombrie 2012. Ce a prestat actualul ministru al Energiei pentru Oltchim şi câţi bani a luat, rămâne un secret.
Tatăl ministrului, la rândul său ministru
Ministrul Energiei îşi începe cariera de funcţionar public după ce tatăl său, Andrei Răzvan Grigorescu, devenea, în 2001, secretar de stat în Ministerul Industriei şi Resurselor condus de Dan Ioan Popescu, în guvernarea lui Adrian Năstase. Seniorul Grigorescu nu se afla însă la prima demnitate publică. Până în 1990, tatăl actualului ministru al Energiei a fost adjunct al ministrului Industriei Chimice şi Petrochimice.
Andrei Răzvan Grigorescu a fost director general adjunct al Lukoil România, iar înainte de 1989 director general la Combinatul Petrochimic Piteşti şi director de plan-producţie în cadrul Centralei Industriale de Rafinării şi Petrochimie Piteşti
Anturajul lui Andrei Răzvan Grigorescu este extrem de interesant, alcătuit din personaje notorii în domeniul energetic, ofiţeri din servicii secrete şi diplomaţi cu afaceri de sute de milioane de dolari în Africa. Tatăl ministrului Victor Vlad Grigorescu a fost preşedintele Federaţiei Patronală Petrol şi Gaze (FPPG), pe care o reprezenta în Fed Com Concordia SRL, o firmă specializată în comerţul de combustibili. Asociaţii săi erau numai unul şi unul: Mihai Adrian Albulescu- administrator la Transgaz în guvernarea Boc şi la GDF Suez în mandatul lui Ponta, Vasile Bejinariu- tatăl lui Vasile Cristian Bejinariu, personaj cheie în dosarele RAFO şi Rompetrol, Iulian Dumitru Grădişteanu- fost administrator Petrom şi şef al Direcţiei Petrol, Gaze şi Energie, coleg în Ministerul Industriei şi Resurselor, Marin Mirea- fost ofiţer de Securitate, administrator Interagro, anchetat de DNA alături de Ioan Niculae şi Adriean Videanu în dosarul privind subminarea economiei naţionale, Silviu Sârghi- consilier în Ministerul Economiei ş.a.
Petrolul din Nigeria şi dosarul DIICOT
Tatăl ministrului Energiei a fost preşedintele Consiliului de Administraţie de la Petrodesign SA, unul din cei mai de tradiţie proiectanţi români de rafinării şi benzinării, înfiinţată în 1948. Petrodesign este deţinută acum de Dextron Ltd, offshore înregistrat în Marea Britanie, parte a grupului internaţional de firme Dextron, specializate în servicii de inginerie şi construcţii în industria petrochimică, activă în special în Africa. Grupul Dextron este controlat de Mircea Furtoş, consul al României în Nigeria, ţară în care a derulat zeci de proiecte petroliere cu autorităţile, în valoare de peste 200 de milioane de dolari. Furtoş mai patronează Petroconsult şi Romconsult, ambele specializate, de asemenea, în afaceri cu statul nigerian. Mircea Furtoş lucra în Nigeria încă din 1984, ca inginer petrochimist la o rafinărie, din partea Romconsult, firma Securităţii. În 2005, asociatul său din Petroconsult, Mircea Labă, îl reclama la DIICOT pentru prejudicierea firmei cu 5,5 milioane de dolari prin offshore-uri din Nigeria. Furtoş a fost acuzat inclusiv de faptul că ar fi încercat să achite despăgubiri uriaşe unor răpitori din Nigeria, pentru eliberarea unui cetăţean român. Dosarul penal a luat o întorsătură ciudată, după ce Mircea Furtoş s-a transformat din acuzat în acuzator, iar instanţa a obligat Petroconsult să-i plătească despăgubiri de 1,2 milioane de dolari.
Acuzat de sabotarea Oil Terminal
Ministrul Victor Vlad Grigorescu a fost plătit cu aproape 800.000 de lei pentru un site nefuncţional prin offshore-ul Impact Sales Co, din Insulele Turks & Caicos. Chiar dacă şeful de la Energie a refuzat să spună cine se află în spatele offshore-ului, există indicii temeinice că acesta ar fi un vehicul al gigantului azer de stat Socar. Azerii se află în plină expansiune în România, iar banii viraţi unui ministru nu sună deloc bine. Şi nu ştim cât de întâmplătoare poate fi şi următoarea situaţie: săptămâna trecută, angajaţii Oil Terminal SA au pichetat Palatul Victoria şi au cerut demiterea ministrului Victor Vlad Grigorescu. Acesta este acuzat de sabotarea companiei de stat din Constanţa, după ce a numit în Consiliul de Administraţie mai mulţi reprezentanţi ai acţionarilor minoritari, care ar fi preluat, astfel, controlul asupra unei societăţi strategice pentru România. Acţionarul minoritar în discuţie este Broadhurst Investments Limited. Cam multe offshore-uri gravitează în jurul ministrului Victor Vlad Grigorescu.
Casa fără autorizaţie din Bucureşti
Şi ministrul Victor Vlad Grigorescu mai are un schelet în dulap, la o adresă de pe strada Temişana, din Sectorul 1 al Capitalei. În 2001, Grigorescu şi fosta sa parteneră de viaţă Despina Andrei (manager de comunicare la UNICEF România) au construit ilegal o clădire de locuinţe cu trei etaje pe această stradă, la numărul 23, într-o zonă rezidenţială protejată, în vecinătatea sediului Radiodifuziunii Române. Abia în mai 2006 imobilul intră în legalitate, după ce Consiliul General al Capitalei a aprobat PUZ-ul aferent. În ianuarie 2006, în avizul eliberat de Serviciul de Urbanism din Primăria Municipiului Bucureşti, se arată că beneficiarii PUZ-ului, Despina Andrei şi Victor Vlad Grigorescu, au fost sancţionaţi cu amendă contravenţională pentru încălcarea legii. Într-o declaraţie de avere din 2010, actualul ministru al Energiei arăta că deţine, alături de Despina Andrei, o casă pe strada Temişana, cu o valoare impozabilă de 1.140.175 lei. În acelaşi an, Grigorescu declară un schimb imobiliar cu Despina Andrei, trecând în dreptul său un apartament în valoare de 409.813, cel mai probabil lei, pentru că ministrul nu precizează moneda.