Nu extrapolați tendințele de anul trecut pentru economia globală

CAMBRIDGE - Economiștii comportamentali au popularizat termenul „recency bias” (predispoziția către evenimente recente; n.trad.), pentru a descrie tendința noastră de a fi influențați în mod disproporționat de ultimele evenimente în comparație cu cele anterioare. Ar putea acest fenomen cognitiv să explice de ce numeroși analiști au o înclinație destul de optimistă pentru economia mondială în 2024? Sau există tendințe cu adevărat pozitive care contrabalansează provocările evidente și crescânde pentru creșterea globală?

Un recent editorial din Financial Times a reflectat optimismul predominant, proclamând că „după prezentarea rezilienței acestui an, există toate șansele ca realitatea de anul viitor să fie mai bună decât se aștepta”. Tendințele care au susținut neașteptata reziliență a economiei globale în 2023 „oferă, de asemenea, o mulțime de motive pentru a fi optimist pentru 2024”. Această dispoziție optimă s-a răspândit pe piețele financiare. Un număr tot mai mare de comentatori au prezis că piețele bursiere vor termina anul peste nivelurile deja ridicate din 2023, care au fost pline de un curs remarcabil de sfârșit de an.

Sentimentul optimist de astăzi este în contrast puternic cu previziunile sumbre care au dominat până în 2023, când Bloomberg Economics afirma că există o probabilitate de 100% ca Statele Unite să cadă într-o recesiune. De asemenea, este în contradicție cu o serie de evoluții economice, financiare, geopolitice și politice.

În special, se pare că este condus predominant de un singur factor: băncile centrale reduc agresiv ratele dobânzilor pe fondul celor mai ușoare dintre toate aterizările ușoare pentru economia SUA.

Pentru a fi sigur, băncile centrale au o influență enormă asupra sentimentelor de piață financiară. De la criza financiară globală din 2008, bancherii centrali au acționat ca factori de decizie ai lumii - coborând ratele dobânzilor, inundând economiile cu lichiditate, alimentând câștiguri uriașe la toate clasele de active și facilitând o schimbare notabilă a distribuției de avere, care a adus beneficii copleșitoare celor mai bogați. Dar această tendință s-a inversat în 2022, când băncile centrale, conduse de Rezerva Federală a SUA, au răspuns tardiv la creșterea inflației, pornind pe unul dintre cele mai agresive cicluri de majorare a ratei dobânzii. Pierderile ulterioare atât în activele cu risc ridicat, cât și în activele cu risc scăzut au părut să continue în 2023 până când prognoza de consens s-a orientat către reduceri semnificative de rate și discuții reînnoite despre o „formulă Fed”.

În timp ce băncile centrale au avut un efect semnificativ asupra încrederii pe piață, impactul lor asupra rezultatelor economice reale a fost limitat. Politicile lor ultrarelaxate din anii 2010 au ajutat la menținerea economiei globale la linie, dar creșterea generală a rămas dezamăgitor de scăzută, inegală și încă detașată de realitățile climatice. Se aștepta ca trecerea din 2022 către politici monetare mai strânse să conducă la șomaj mai mare și la o creștere lentă; în schimb, rata șomajului din SUA s-a încheiat în 2023 la o cotă remarcabil de mică de 3,7%, iar creșterea anualizată pe trimestrul al treilea s-a accelerat la 4,9%. Mai mult decât atât, măsura în care creșterea agresivă a ratei dobânzii a contribuit la reducerea inflației a devenit subiectul dezbaterii în rândul economiștilor.

Aceste evoluții sugerează că e posibil ca, de unele singure, politicile băncii centrale - investitorii se așteaptă în prezent ca Fed să reducă ratele dobânzilor cu aproximativ 1,5 puncte procentuale - să nu fie suficiente pentru a genera impulsul de creștere necesar pentru a rezista la vântul potrivnic cu care se confruntă economia globală. De fapt, ar fi greu să se găsească o economie semnificativă sistemic, pregătită pentru creștere explozivă în 2024. Pe măsură ce China rămâne împovărată de un model economic care produce randamente diminuate, autoritățile au recunoscut că rata de creștere este constrânsă de ineficiențe interne, acumulări de datorii excesive, o fragmentare globală crescută și înarmarea de către Occident a comerțului și a investițiilor. Europa, pe partea sa, este puțin probabil să reproducă performanțele neașteptat de puternice ale anului trecut, având în vedere în special slăbiciunea producției globale și stagnarea economică a Germaniei.

Încă o dată, comentatorii par să-și pună speranțele în excepționalismul economic al SUA. Dar lucrurile au evoluat în ultimul an. Economiile de gospodărie mai scăzute din epoca pandemiei și datoriile mai mari acționează ca un vânt potrivnic pentru economia remarcabil de agilă și rezistentă a Americii. Mai mult decât atât, creșterile recente ale ratei dobânzii sunt susceptibile de a pune presiune suplimentară pe ipotecile gospodăriilor, pe companiile împovărate de un munte de datorii corporative ce se așteaptă să se maturizeze în 2025 și pe instituțiile nonbancare extrem de afectate ce se chinuie să-și administreze pierderile lor.

De asemenea, climatul geopolitic actual nu este propice creșterii solide. Urmarea devastatoare a atacului brutal al Hamas din 7 octombrie împotriva Israelului, în care Israelul a distrus o mare parte din Gaza și se spune că a ucis peste 23.000 de palestinieni - în mare parte civili, inclusiv mii de femei și copii - a contestat speranțele de a rezolvare a crizei. Israelul și miliția libaneză susținută de Iran, Hezbollah, par să se îndrepte către ostilități și mai mari, iar atacurile împotriva navelor comerciale din Marea Roșie de către yemeniții Houthis perturbă deja comerțul global într-o manieră care reînnoiește presiunile stagflaționiste asupra economiei globale.

Dincolo de Orientul Mijlociu, democrațiile occidentale și multe țări în curs de dezvoltare se confruntă cu alegeri importante în 2024. Având în vedere aceste circumstanțe, par slabe șansele de creștere globală robustă în 2024.

Cu toate acestea, există două moduri de atenuare a amenințărilor pe care le prezintă un mediu economic și geopolitic din ce în ce mai fragil. În primul rând, factorii de decizie trebuie să lanseze revizii majore ale politicii economice, concentrându-se pe reformele structurale care vizează cultivarea motoarelor de creștere și productivitate de mâine. În al doilea rând, comunitatea internațională trebuie să facă mai mult și mai bine pentru a pune capăt atrocităților din Orientul Mijlociu înainte ca acest conflict să se răspândească și mai mult în regiune și să alimenteze tulburările geopolitice dincolo de ea.

Fără aceste intervenții, optimiștii de astăzi vor fi foarte dezamăgiți de sfârșitul anului.

Autorul:

Mohamed A. El-Erian, președinte al Colegiului Queens de la Universitatea din Cambridge, este profesor la Wharton School a Universității din Pennsylvania și autorul cărții The Only Game in Town: Central Banks, Instability, and Avoiding the Next Collapse (Random House, 2016) și coautor (împreună cu Gordon Brown, Michael Spence și Reid Lidow) a Permacrisis: A Plan to Fix a Fractured World (Simon & Schuster, 2023).

Traducere, adaptare, editare: Daniel Apostol, ClubEconomic.ro