România nu îndeplineşte nici unul dintre criteriile pentru aderarea la euro, iar preţurile din România ar putea creşte cu 40% pe termen lung, potrivit raportului de convergenţă al Comisiei Europene.
Chiar dacă ţinta României de a adera la zona euro este 2015, aşa cum a anunţat guvernatorul Mugur Isărescu (foto), România nu respectă în acest moment cerinţele privind stabilitatea preţurilor, condiţiile privind bugetul, stabilitatea cursului şi scăderea dobânzilor pe termen lung. Ba, mai mult, documentul menţionează obstacole legislative în privinţa Băncii Naţionale a României (BNR).
Raportul strecoară şi o bombă: preţurile din România sunt foarte mici faţă de cele din zona euro. "Nivelul scăzut al preţurilor din România faţă de zona euro, respectiv de 58%, sugerează potenţial semnificativ pentru convergenţa preţurilor pe termen lung", scrie Mediafax. Pe româneşte, preţurile pot creşte cu 42% pe măsură ce ne apropiem de zona euro.
Inflaţia s-a situat peste valoarea de referinţă din UE calculată la un an. Astfel, preţurile au crescut în România cu o medie de 5% în cele 12 luni încheiate în martie, mult peste valoarea de referinţă de 1% din UE. O altă problemă este că România cheltuieşte mult mai mult decât îşi permite. Ţara noastră este supusă de Comisia Europeană unei proceduri de deficit excesiv, iar până în 2012 trebuie să reducem deficitul sub 3% din Produsul Intern Brut (PIB). Momentan, România a obţinut de la FMI o creştere a deficitului pentru acest an, de la 5,9% din PIB la 6,8%.
De asemenea, cursul leului variază foarte mult. În ultimii doi ani, leul s-a depreciat faţă de euro cu 12,9%. Dobânzile din România sunt o altă bubă. Media acestora a depăşit referinţa europeană încă de la aderarea din 2007. În perioada martie 2009-martie 2010, dobânda medie pe termen lung din România a fost de 9,4%, peste nivelul de referinţă de 6% din UE. Comisia Europeană are semne de întrebare şi în privinţa sustenabilităţii datoriilor externe.
Legislaţia din România, mai ales legea referitoare la Banca Naţională a României (BNR), nu este compatibilă în totalitate cu Tratatul UE. Incompatibilităţile privind BNR se referă la independenţa instituţiei, dar şi la interzicerea acordării de împrumuturi instituţiilor financiare, cu excepţia "asistenţei de urgenţă". În plus, BNR ar trebui să promoveze mai mult politicile economice generale ale UE, care au prioritate în faţa celor naţionale.