Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu toate că în țările dezvoltate sunt tot mai mulți vârstnici, aceștia ar putea încă să contribuie la dezvoltarea economiei. Schimbările demografice sunt uluitoare întrucât generația de după război, baby boomer, se află acum în jurul vârstei de 70 de ani.
Dacă în 1960, persoanele trecute de 65 de ani reprezentau doar 4,9% din populație, până în 2050 circa 17% dintre locuitori vor depăși această vârstă. Lumea va fi în curând plină de sexagenari, septuagenari, octogenari, așa încât vor fi suficienți pensionari cât să populeze Germania de 24 de ori, după cum arată bbc.com.
Potrivit unui studiu recent al Biroului pentru Statistica Muncii din SUA, unul din 10 angajați va avea peste 75 de ani până în 2026, ceea ce înseamnă dublu față de 1996. În plus, trei din zece lucrători vor avea între 65 și 74 de ani, procent comparabil cu cel din Japonia, țara cu cea mai vârstnică forță de muncă din lume. Noua eră este considerată de mulți analiști drept "amenințare", "tsunami", "bombă demografică". Dar care sunt motivele care au provocat aceste scenarii alarmante și ce s-ar putea face pentru ca persoanele în etate să poată lucra în continuare ?
De ce este forța de muncă în declin ?
Nicole Maestas, expertă în politici de sănătate la Harvard Medical School, împreună cu colegii săi de la grupul de politici globale RAND Corporation, au întreprins în 2016 o cercetare în care au comparat PIB-ul celor 50 de state americane, din perioada 1980-2010. Ei au pornit de la faptul că în unele regiuni populația îmbătrânește mai repede decât în altele. „Am descoperit că în statele unde locuitorii vârstnici sunt mai mulți, PIB-ul a crescut mai lent. În unele țări, acest lucru se întâmplă deja la nivel național", se arată în raport.
În Japonia, unde pensionarii reprezintă 12,9% din forța de muncă, PIB-ul a înregistrat cel mai lent avans din ultimii 20 de ani. Fondul Monetar Internațional a prezis deja că populația îmbătrânită ar putea genera o scădere de 1% a PIB-ului mediu în următoarele trei decenii.
"Nu este obligatoriu ca lucrătorii mai în vârstă să fie mai puțin productivi decât cei mai tineri", este de părere Nicole Maestas. Există două posibile motive pentru care îmbătrânirea populației poate avea un impact real în economie. În primul rând, populația vârstnică tot mai numeroasă are ca efect scăderea numărului lucrătorilor activi. Celălalt motiv este legat de productivitate. Din calculele întreprinse de echipa de studiu de la Harvard reiese o scădere de 2/3 a randamentului în muncă.
Citește pe Antena3.ro
Experință și expertiză
Deși este tentant să atribuim încetinirea dezvoltării economice și a productivității persoanelor în vârstă, nu este însă obligatoriu ca aceștia să aibă un randament mai scăzut, după cum precizează Nicole Maestas. Cercetările sugerează că forța de muncă îmbătrânită tinde să devină mai puțin eficientă dar asta nu înseamnă neapărat că este rezultatul creșterii numărului vârstnicilor. Motivul ar putea fi faptul că persoanele din generația baby boomer se retrag din activitate deși sunt încă impresionant de productive. "Nu este obligatoriu ca lucrătorii mai în vârstă să fie mai puțin productivi decât cei mai tineri" spune experta.
Deși există o scădere inevitabilă a capacităților mintale pe măsură ce îmbătrânim, aceste schimbări afectează mai ales așa-numita „inteligență fluidă”, care se referă la aspecte precum abilitatea noastră de a rezolva probleme. Pe de altă parte, „inteligența cristalizată”, care include raționamentele verbale și cunoștințele dobândite, continuă să crească. De asemenea, este important să ne amintim că nu toată lumea îmbătrânește la fel sau în același ritm. Unele persoane de 70 de ani sunt mai agile decât tinerii. Și, contrar credinței populare, nu există dovezi concludente care să sugereze că lucrătorii vârstnici sunt, în mod inerent, mai puțin productivi. Un studiu realizat în 2018 nu a găsit legături semnificative între performanțele companiilor private din Marea Britanie și proporția angajaților în etate.
În loc să explice scăderea productivității care amenință societățile îmbătrânite dând vina pe capacitățile cognitive diminuate, Maestas a găsit alte explicații. Una dintre ele se referă la părăsirea câmpului muncii de către persoanele vârstnice dar calificate, luându-le locul tineri, care nu sunt neapărat cei mai productivi.
După cum sugerează și un raport al Centrului de Cercetări Economice Europene, este posibil ca acest lucru să aibă un impact semnificativ în domeniile care necesită specializare, cum sunt sectoarele de producție. Persoanele calificate, care tind să aibă o situație materială mai bună de-a lungul timpului, își permit să se pensioneze mai devreme, în timp ce lucrători mai puțin pregătiți le iau locul. „Economiștii cred că salariații, cu cât au venituri mai mari, cu atât își doresc să aibă mai mult timp liber. Este logic ca pe măsură ce oamenii câștigă mai mult, să poată alege să se retragă mai devreme”, spune Nicole Maestas.
În plus, se crede că angajații mai în vârstă și cei tineri au competențe care se completează reciproc. De exemplu, este știut faptul că echipele mixte pot fi mai productive decât cele din aceeași generație. Muncitorii valorează mai mult decât suma propriilor abilități, contând mult și modul în care interacționează cu ceilalți colegi. Este posibil ca pe măsură ce lucrătorii experimentați se retrag, pierderea acestei dinamici de colaborare să diminueze productivitatea, deși acest lucru nu a fost încă dovedit.
Oportunități în carieră
Un studiu din 2013 arată că persoanele între 60 și 74 de ani au câștigat cu până la 20% mai mult decât angajații mai tineri. În această situație, soluția ar fi ca salariații vârstnici să fie ținuți mai mult în câmpul muncii, dar acest lucru nu se întâmplă.
Un raport din 2018, realizat de AARP, un ONG pentru pensionari din SUA, relevă că 61% dintre ei au suferit discriminări din cauza etății. În pofida legilor stricte împotriva discriminării din Statele Unite, companiile evită candidații mai în vârstă prin postarea de oferte de muncă cu limbaj codificat. Angajatorii cer „absolvenți de facultate”, „nativi digitali”, persoane născute într-o epocă a smartphone-urilor și laptopurilor, precum și a celor care s-ar „potrivi cultural” într-o companie tânără sau care au „cinci până la șapte ani de experiență”, fiind astfel excluși cei care lucrează de câteva decenii.
Mai recent, gigantul tehnologic IBM a fost dat în judecată de către foști angajați, care susțin că au fost concediați pe nedrept din cauza vârstei. Potrivit unui raport al Bloomberg, compania a disponibilizat până la 100.000 de salariați în ultimii ani, mulți dintre ei fiind înainte de pensie, în încercarea de-și menține o imagine "trendy" și "millenials", ca și concurenții săi, Google și Amazon.
După cum explică Cal Halvorsen, expert în îmbătrânirea societății de la Boston College, lucrătorii în etate sunt încă văzuți ca o povară. „Știm că există multe idei preconcepute despre vârstă la locul de muncă, indiferent dacă managerii își dau sau nu seama de asta”, spune el. Mulți angajatori nu oferă oportunități de dezvoltare profesională angajaților mai în vârstă. Pe de o parte ei consideră că acești lucrători nu vor lucra suficient de mult timp pentru a merita investiția, iar pe de altă parte, fiindcă mulți subestimează capacitatea lucrătorilor vârstnici de a învăța noi abilități.
"Dacă un salariat are 55 de ani mai poate munci încă zece, cinsprezece și chiar douăzeci de ani" este de părere Cal Halvorsen. El consideră că acest lucru este o greșeală. „Deși o persoană de 55 de ani este posibil să fie fixată la felul cum și-a executat munca timp de 10, 15 ori 20 de ani, poate învăța abilități noi, doar că organizațiile trebuie să-și perfecționeze modul în care predau", este de părere Halvorsen. În plus, acesta consideră că trebuie să vedem forța de muncă multi-generațională ca pe o oportunitate. „Cercetările arată că pot fi stimulate gândirea creativă și inovația la persoanele vârstnice. Există un studiu care demonsetrează că echipele alcătuite din persoane din generații diferite sunt mai eficiente".
Muncește din greu, muncește mult
Unele țări aplică deja acest principiu. În Japonia, premierul Shinzo Abe a devenit renumit pentru „Abenomica”, un set de reforme practice, menite să revigoreze economia. El a revizuit sistemul de securitate socială al națiunii pentru a permite lucrătorilor să-și suspende pensiile și să lucreze mai mult timp. Abe a promis creșterea vârstei de pensionare. Pentru a stimula companiile să aplice măsurile, el a legalizat dreptul angajaților de a munci până la 70 de ani.
În Germania, unde numărul de ore lucrate de către persoanele în vârstă este redus cu 10% până în 2040, acestea s-au îndreptat spre cursuri de formare profesională. Programul "Inițiativa 50 Plus" a fost dezvoltat pentru a-i încuraja să rămână mai mult timp în activitate. Programul prevede colaborarea dintre tinerii șomeri și persoanele în vârstă fără un loc de muncă pentru a-i încuraja să învețe unii de la alții. De asemenea, asigură sprijin financiar angajaților în etate care au salarii mici.
Un raport din 2015 privitor la pensii, care a fost prezentat guvernului britanic de ministrul protecției sociale, Ros Altmann, arată că, în cazul în care firmele întârzie cu doar 3 ani vârsta de pensionare a angajaților, s-ar putea aduce câștiguri economiei de circa 55 miliarde de lire sterline. În mod paradoxal, dacă sunt păstrați mai mult timp la serviciu lucrători în etate, acest lucru ar aduce beneficii asupra salariilor și a perspectivelor de angajare a generațiilor tinere. Ideea este că atunci când sunt menținuți la muncă persoanele vârstnice, acestea vor avea mai mulți bani de cheltuit, fapt benefic pentru economie.
Populația lumii devine tot mai în vârstă, dar acest fapt nu trebuie să aibă consecințe economice negative, dimpotrivă, ar trebui privit ca o oportunitate. Însă este necesară și schimbarea atitudinii noastre față de această perioadă a vieții.
