Pe 23 august 1939, lumea afla cu stupefactie despre semnarea, la Moscova, a unui pact germano-sovietic "de neagresiune". Intr-un protocol secret, a carui existenta va fi negata de URSS pana in 1989, cele doua puteri isi imparteau Europa Orientala. La 1 septembrie, Germania invada, deja, Polonia, invazie continuata, pe 17 septembrie, de Armata Rosie, care incheia partajul. Apoi, URSS va anexa Tarile Baltice, independente din 1918, si teritorii din nord-estul Romaniei. Protocolul secret mai prevedea ca URSS sa furnizeze Germaniei naziste petrol si cereale si sa-i predea pe militantii comunisti germani cautati de nazisti. Alianta dintre Hitler si Stalin va dura aproape doi ani, pana in iunie 1941, cand Germania invadeaza URSS.
Pentru Hitler, pactul era important pentru ca, dupa momentul polonez, putea sa-si pregateasca armata pe frontul occidental. Cat despre Stalin, istoricii s-au intrebat, multa vreme, care au fost ratiunile aliantei sale cu Hitler; daca pactul a permis revenirea URSS pe granitele europene ale Imperiului Tarist, el n-a impiedicat, totusi, declansarea razboiului, care a lasat URSS izolata in fata unei armate naziste mult mai puternice. Oricum, contrar unei legende vehiculate de partizanii sai, Stalin n-a folosit acest ragaz de circa 2 ani pentru a se pregati de razboi contra lui Hitler. In ciuda avertismentelor venite de pretutindeni, Armata Rosie s-a trezit total nepregatita in fata atacului nazist suferind, in primele luni de razboi, pierderi imense.
Pana la momentul 23 august 1939, sa ne amintim, totusi, ca Stalin banuia Occidentul ca doreste sa deturneze catre Rasarit poftele de cuceritor ale lui Hitler. Temerile lui vor fi confirmate de transformarea de catre Wermacht a unei parti din Cehoslovacia in colonie germana, dar si de pretentiile pe care acesta incepea sa le aiba asupra Poloniei. Hitler viza Danzigul, porto-franco in termenii Tratatului de la Versailles, din 1919. Culoarul Danzig asigura Poloniei acces la mare, dar prezenta inconvenientul ca separa Prusia orientala de restul Germaniei.
In fata amenintarii germane, Stalin a negociat, mai intai, o apropiere de blocul franco-britanic. Un proiect a fost pregatit, in iulie 1939, dar dictatorul a refuzat sa-l semneze intrucat occidentalii nu erau de acord ca trupele sovietice sa intre, la nevoie, in Polonia si Romania. In schimb, total imprevizibil, Stalin s-a decis sa semneze un pact de neagresiune cu Berlinul. E vorba de un pact si nu o alianta, pentru ca aceasta din urma ar fi presupus un angajament militar comun. Ministrul de externe nazist, Joachim von Ribbentrop, il convinge pe Hitler ca occidentalii sunt prea speriati ca sa incerce sa raspunda la procvocarile germane si il incurajeaza sa se apropie de Stalin. O apropiere a contrariilor. Astfel ca pactul a fost semnat de ministrii de externe, Ribbentrop si Molotov, pe o durata de 10 ani. Termenii lui suna cam asa: "Inaltele parti contractante se angajeaza sa se abtina de la orice act de violenta sau agresiune, de la orice atac unul contra altuia, fie individual, fie impreuna cu alte puteri".
Care au fost urmarile pactului? La 3 septembrie 1939, Marea Britanie si Franta, care se angajasera sa apere granitele Poloniei, declara razboi Germaniei. Data aceasta marcheaza inceputul celui de-al doilea razboi mondial. Pe 30 noiembrie 1939, URSS anexeaza Finlanda, ocupa statele baltice si ulterior inglobeaza, dupa un ultimatum adresat guvernului roman, Basarabia si Bucovina de Nord.
Istoricii care au redactat Cartea Neagra a Comunismului prezinta pactul germano-sovietic drept o dovada ca Germania nazista si URSS au fost regimuri de aceeasi natura, totalitare. Viziunea aceasta se pare ca a inspirat si Parlamentul European, atunci cand a proclamat 23 august ca zi europeana de comemorare a victimelor crimelor stalinismlui si nazismului, laolalta.