Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Duminică, 15 octombrie 1922 – Alba Iulia. Ziua în care Ferdinand şi Maria au devenit regii României Mari. O vreme mohorâtă, după cum scrie Regina Maria, dar o zi luminată de soarele bucuriei şi al împlinirii în totalitate a visului de veacuri al poporului român. România Mare se închegase la 1918, iar regii ei au primit coroana la 15 octombrie 1922. Ceremonia Încoronării s-a ţinut la Alba Iulia. "Alba Iulia este frumoasă. Un orăşel-cetate vechi, şi acolo, în mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (Averescu) a construit mica catedrală unde urma să aibă loc încoronarea. Ea este în centrul unui scuar, înconjurată de o clădire, ca o mănăstire. A fost foarte mult criticată şi are, fireşte, greşeli, dar, în general, arată extrem de frumoasă şi plăcută şi a fost minunat împodobită şi îngrijită", descrie Maria locul în care va primi coroana de Regină a Tuturor Românilor, după cum va nota, cu mândrie, pe fotografiile realizate cu ocazia minunatei zile.
"(...)Am sosit la biserică, unde toţi oaspeţii îşi ocupaseră deja locurile. Nando şi cu mine stăteam pe scaunele-tronuri, unul în faţa celuilalt. Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune.
După ce s-a terminat slujba, Nando şi cu mine, urmaţi de cei care ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit afară, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei, unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri.
Bătrânul Ferekide, ca preşedinte al Senatului, şi Orleanu, preşedintele Camerei, au înaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia Majestăţii Sale, şi generalul Popovici cu a mea.
( Ferekide a înaintat spre Majestatea Sa, cu coroana de oţel, după ce generalii ne puseseră pelerinele sau, mai degrabă, mantiile noastre regale, a mea toată în roşu şi aur,(...) şi a lui Nando în roşu-purpuriu, ambele brodate cu diferite însemne ale României Unite, Nando, care a pus greaua coroană pe capul meu, în timp ce toate clopotele au sunat, şi acele salve de salut regal au fost trase. Nando m-a ridicat şi m-a sărutat, în vreme ce toţi cei prezenţi au aclamat din toate puterile, şi toate muzicile militare au cântat imnul naţional.(...)"; din "Însemnări zilnice".
După mulţi ani de suferinţe şi de luptă, timp în care Regina Maria a crezut cu tărie în poporul român şi în puterea sa de revenire, de unire, putea să spună acum: "Ferdinand, Regele Tuturor Românilor, Maria, Regina Tuturor Românilor".
La 15 octombrie, Regele Ferdinand a citit Proclamaţia Încoronării în care, pe lângă călduroase mulţumiri, a arătat ce îşi doreşte să înfăptuiască pentru poporul său: "Prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa Naţională am moştenit Coroana României, după glorioasa domnie a Regelui Întemeietor. Suindu-mă pe Tron am rugat Cerul să dea rod muncei, ce, fără preget, eram hotărât să închin iubitei mele ţări, ca bun Român şi Rege.(...) Pentru răsplata trudelor trecutului, rog Cerul ca Poporul nostru să culeagă în pace roadele lor binecuvântate şi să propăşească în linişte, frăţie şi muncă harnică. Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu: Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă Patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă întru viaţă de armonie şi dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României-Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei Mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.(...)" Idealuri moderne. Un mesaj plin de speranţă. Acum 90 de ani.
