Acum 100 de ani. Scrisoare deschisă către Titu Maiorescu

"Către domnul prim-ministru şi ministru de externe Titu Maiorescu,
Domnule Prim-ministru,
În grelele şi hotărâtoarele împrejurări prin care trece ţara şi neamul, neputând să-mi împlinesc altfel datoria de deputat, deoarece tocmai acum porţile Parlamentului sunt închise, mă văd silit, în loc de interpelare în Cameră, să alerg la forma de scrisoare deschisă, formă obicinuită de altfel şi în alte ţări, în lipsa parlamentului. Deci neputând a aştepta constituirea Camerei Deputaţilor, (...) vin pe această cale a vă ruga să binevoiţi a linişti, prin răspunsul Domniei tale, opinia publică, cu drept cuvânt îngrijorată de soluţiunea ce se va da cestiunilor care interesează îndeosebi România şi neamul românesc. (...) Două sunt cerinţele imperioase ale – te pot asigura – aproape unanimităţii suflării româneşti faţă de aşezarea noii stări de lucruri din peninsula Balcanică”.

Rectificarea graniţelor
"O serioasă rectificare a graniţelor Dobrogei, care să puie pe de o parte acest ţinut la adăpostul unei năvăliri de la miazăzi, iar pe de alta să fie, întrucâtva, măcar, o compensaţie pentru populaţiile româneşti destul de numeroase pe care fatal şi le vor anexa statele balcanice, al căror singur temei pentru o mărire teritorială este principiul naţionalităţilor. Zic o serioasă rectificare fiindcă în noianul de ştiri şi de zvonuri de tot felul care tulbură şi neliniştesc în acest moment opinia publică, s-a auzit şi că ar putea fi vorba să ni se propună o rectificare care ar cuprinde numai Silistra şi o zonă oarecare pe lângă actuala noastră graniţă până la mare. Aceasta nu numai că nu ar fi o satisfacţie, dar ar fi o adevărată batjocură pentru România şi o sfidare a opiniei publice care n-ar putea privi ca serioasă o rectificare care n-ar cuprinde cel puţin Turtucaia (oraş în majoritate românesc) şi Balcic, în afară bineînţeles de Cavarna şi Silistra. Îţi atrag îndeosebi luarea aminte, dle prim-ministru, asupra acestui punct, rugându-te ca să linişteşti în această privinţă opinia publică, care de orice şovăire în această chestiune te-ar face răspunzător”.

Soarta macedo-românilor
"A doua imperioasă cerinţă a opiniei româneşti priveşte soarta viitoare a macedo-românilor care nu îşi vor putea păstra individualitatea lor etnică decât în cazul în care cei mai mulţi dintre ei şi îndeosebi grupurile cele mai mari (ca cel din Epir) vor fi cuprinşi într-un nou stat albano-macedonean, iar nu în vreunul din actualele state balcanice. Ceea ce se aşteaptă de la domnia ta, în aceste împrejurări, nu este numai să aperi aceste două puncte de vedere, dar la nevoie să le impui, căci ai pe ce te întemeia. Aşteptând deci răspunsul pe care mi-l datoreşti, nu numai mie, ca reprezentant al ţării, dar întregii opinii publice, te rog să primeşti, dle prim-ministru, încredinţarea deosebitei mele stime,
Ion Grădişteanu, deputat”.
Din "Universul”, 15 noiembrie 1912; texte selectate de Simona Lazăr