Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Luminătorul şi dascălul lumii, stâlpul şi întărirea Bisericii, propovăduitorul pocăinţei, Sfântul Ioan Gură de Aur, s-a născut în Antiohia Siriei, din părinţi necredincioşi, care ţineau de credinţa cea elinească, însă slăviţi şi bogaţi. Tatăl lui era voievod şi se numea Secund, iar mama sa, Antuza". (Vieţile Sfinţilor)
De ce a fost supranumit Ioan, Gură de Aur?
Sfântul Ioan a primit numele de „Gură de Aur” datorită darului său extraordinar de a predica și de a comunica mesajul creștin cu o forță și o claritate neobișnuită. Numele „Hrisostom” provine din grecescul „Chrysostomos,” care înseamnă literalmente „Gură de Aur.” Acesta i-a fost atribuit de credincioși datorită talentului său oratoric excepțional și capacității sale de a captiva și inspira oamenii prin cuvintele sale.
Ioan Gură de Aur s-a remarcat prin faptul că aborda teme profunde și sensibile, cum ar fi milostenia, pocăința, iubirea față de aproapele și justiția socială, cu un stil simplu, dar elocvent, astfel încât oricine îl asculta putea înțelege și simți puterea mesajului. Discursurile lui erau pline de pasiune și de o profundă înțelegere a Evangheliei, iar mulți oameni veneau de la mari distanțe pentru a-l asculta.
Un alt motiv pentru care i s-a dat acest nume este că, prin predicile sale, Sfântul Ioan a îndrăznit să critice deschis nedreptatea, corupția și imoralitatea vremii, indiferent că era vorba despre persoane din rândul aristocrației, din cadrul conducerii sau chiar din clerul Bisericii. Acestea i-au adus atât numeroși susținători, cât și dușmani puternici. Totuși, predicile lui au avut o influență majoră asupra comunității creștine, iar mesajul său continuă să inspire și să ghideze credincioșii și astăzi.
Astfel, titlul de „Gură de Aur” rămâne un simbol al înțelepciunii sale și al impactului profund pe care l-a avut asupra creștinismului și asupra întregii tradiții de predică și oratorie creștină.
Viața Sfântului Ioan Gură de Aur
A primit Sfântul Botez de la arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, şi au fost botezaţi şi părinţii săi. La scurt timp după primirea Sfântului Botez, tatăl său s-a stins din viaţă, iar mama sa, Antuza, care a rămas văduvă de tânără, avea mai puţin de 20 de ani, s-a ocupat de creşterea sa.
Sfântului Ioan i s-a asigurat o educaţie deosebită, sub îndrumarea unor mari învăţaţi şi filosofi din Antiohia, tânărul manifestând o mare pasiune pentru oratorie. În ceea ce priveşte învăţătura creştină i-a avut ca îndrumători pe arhiepiscopul Antiohiei, Meletie, şi pe episcopul Tarsului, Diodor.
"După aceasta a murit mama sa, pe care îngropând-o, îndată a împărţit toată averea sa celor ce aveau trebuinţă, iar robilor şi roabelor le-a dăruit libertatea. Apoi, lăsând toate rudele sale şi pe prieteni, s-a dus la o mânăstire şi s-a făcut monah, slujind Domnului ziua şi noaptea în multe osteneli şi nevoinţe. Acolo a scris şi cărţi pentru preoţie şi pentru smerenia inimii, precum şi o epistolă către Teodor, monahul cel căzut, plină de mult folos; pentru că avea de la Dumnezeu darul învăţăturii şi darul Sfântului Duh, care a lucrat prin Apostoli".
A fost hirotonit diacon de către arhiepiscopul Meletie, şi apoi sfinţit preot de către arhiepiscopul Flavian, urmaşul lui Meletie.
În timpul cât a slujit ca preot, Sfântul Ioan a devenit vestit pentru predicile sale rostite în toate bisericile din Antiohia şi din împrejurimi, în fiecare duminică şi sărbătoare.
Odată, pe când predica în biserică, o femeie din mulţime, neînţelegând adâncul cuvintelor lui, a zis cu glas tare: "Învăţătorule duhovnicesc, sau mai bine să-ţi zic Ioane Gură de Aur (Hrisostom, în limba greacă), fântâna ta este adâncă iar funia minţii noastre este scurtă şi nu poate ajunge la adâncimea cuvintelor tale". Şi din aceea zi aşa i-a rămas numele Sfântului Ioan. ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie)
Iar Sfântul Ioan Gură de Aur, care se afla la începutul misiunii sale de preot, a gândit în sine că nu este bine a spune lumii învăţătură în cuvinte mari. Şi de atunci se silea să ocolească termenii teologici şi filosofici pe care îi cunoştea atât de bine, şi să vorbească în cuvinte simple, pentru ca şi ascultătorii cei mai neînvăţaţi să înţeleagă şi să aibă folos.
Sfântul Ioan Gură de Aur a fost ridicat la rangul de arhiepiscop al Constantinopolului de către împăratul Arcadie.
Şi "luând cârma Bisericii, a început a paşte bine turma lui Hristos cea cuvântătoare, dezrădăcinând obiceiurile cele rele din toate treptele, iar mai vârtos dintre preoţi, precum: necurăţenia, zavistia, nedreptatea şi orice lucru neplăcut. Apoi răsădea curăţenia, dragostea, dreptatea, milostenia şi tot felul de fapte bune şi cu gura sa cea de aur pe toţi îi povăţuia. Nu numai în cetatea Constantinopolului ci şi prin cetăţile şi ţările cele dimprejur avea multă purtare de grijă pentru mântuirea sufletelor omeneşti. Pentru că trimitea din clericii săi cei iscusiţi şi temători de Dumnezeu, bărbaţi sfinţi, care întăreau dreapta credinţă cu propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu; iar credinţa cea rea şi eresurile le înlătura, povăţuind pe cei rătăciţi la calea mântuirii". (Vieţile Sfinţilor)
"În Fenicia a dărâmat capiştile idoleşti care erau din vremurile cele de demult, stricând temeliile lor. Pe poporul celţilor, vătămat de credinţa cea rea a arienilor, cu înţelepciune l-a tămăduit şi la dreapta credinţă l-a povăţuit, pentru că a poruncit unor preoţi şi diaconi care au fost aleşi pentru acest lucru, ca să înveţe limba celţilor şi i-a trimis la poporul acela să le propovăduiască buna credinţă în limba lor celtică. Iar pe sciţii care locuiau împrejurul Dunării, în acelaşi chip i-a luminat. Eresul marcioniţilor din părţile răsăritului, de asemenea l-a risipit. Astfel, toată lumea a luminat-o cu învăţătura sa". (Vieţile Sfinţilor)
În urma unui sinod întrunit la Constantinopol la dorinţa împărătesei Eudoxia, Sfântul Ioan a fost alungat din scaunul patriarhal, fără dreptate fiind osândit cel drept. Deşi s-a întors pentru o scurtă vreme, Sfântul Ioan a fost în cele din urmă exilat în Armenia, la Cucuz, apoi la Comane, unde, îndurând mari privaţiuni, a şi murit.
A fost dus spre locul de surghiun sub pază, făcându-i-se multe neajunsuri, că doar ar muri mai degrabă. A fost dus prin ploaie şi alteori prin arşiţa soarelui, iar prin cetăţi şi prin sate nu era lăsat să intre.
Cu Sfântul Ioan, erau doi preoţi şi un diacon, care au mers din Constantinopol împreună cu dânsul în surghiun.
La Comane, unde era o biserică închinată Sfântului Sfinţitului Mucenic Vasilisc, episcopul Comanilor, care a pătimit pentru Hristos în Nicomidia, arhiereul Ioan Hrisostom a săvârşit Sfânta Liturghie.
După slujbă, făcând rugăciune de mulţumire, i-a îmbrăţişat pentru ultima dată pe cei ce erau împreună cu dânsul. Apoi, culcându-se, a spus cuvântul cel obişnuit: "Slavă lui Dumnezeu pentru toate!" şi însemnându-se cu semnul Crucii, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: "Amin!". Atunci îndată şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, în ziua Înălţării Sfintei Cruci, pentru că a purtat Crucea în toată viaţa sa, răstignindu-se lumii şi împreună răstignindu-se cu Hristos.
Aşa s-a stins lumina Bisericii, astfel a tăcut gura cea de aur, astfel şi-a săvârşit nevoinţa şi alergarea bunul nevoitor şi pătimitor, care a fost pe scaunul patriarhiei şase ani, iar în surghiun a suferit trei ani, fiind dus din loc în loc.
Sfântul Ioan Gură de Aur a alcătuit slujba Sfintei Liturghii, "Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur", care se săvârşeşte în Biserica Ortodoxă în majoritatea duminicilor şi sărbătorilor de peste an. (surse: Vieţile Sfinţilor - paginiortodoxe.tripod.com; "Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996), potrivit AGERPRES
13 noiembrie, tradiții și superstiții populare
Conform credințelor populare, semnele zilei erau folosite pentru a prezice cum vor fi vremea și iarna în viitorul apropiat:
Citește pe Antena3.ro
- ploaie ușoară - vremea rea va dura mult timp;
- vânt puternic - vine un val de frig;
- stele strălucitoare - iarna va fi fără nămeți și geruri puternice;
- vrăbiile ciripesc - vine căldură;
- multe frunze pe copaci - iarna va fi lungă.
Se crede că din această zi, toată natura îngheață și adoarme.
Rugăciune către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
O, luminătorule a toată lumea, preabunule Părinte Ioane Gură de Aur, stâlp și întărire a Bisericii, povățuitorule al pocăinței, ajutător al bolnavilor și apărător al celor necăjiți, sărguiește degrab a ne ajuta; izbăvește turma lui Hristos de lupii ce o răpesc și pe toți creștinii îi păzește de gâlcevile lumești, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie, de sabie și de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de secetă, de boli și de moarte năprasnică.
Miluiește-ne și pe noi, cei care cu mintea, cu lucrul și cuvântul suntem întru întunericul păcatelor, pentru ca prin rugăciunile tale, să ne izbăvim de mânia lui Dumnezeu și de chinul cel veșnic. Dăruiește-ne iubirea și râvna ta pe care le-ai arătat Bisericii lui Hristos. Luminează mintea noastră cu lumina dumnezeieștilor învățături și ajută-ne să ajungem întotdeauna la înălțimea gândului smerit, spre slava lui Dumnezeu și a noastră mântuire. Amin.
