"Astazi e ziua ta..." - Al. G. Croitoru

Este regizor, scenarist, poet, prozator si, nu in ultimul rand, profesor de Arta a Regiei si a Actorului de Film si Televiziune la Facultatea de Arte a Universitatii Hyperion din Bucuresti. Al. G. Croitoru implineste maine 72 de ani.

"Imi duc singuratatea frumos..."

"Eu, din fire, sunt optimist. Am senzatia ca locul de unde vin imi da acest mare dar dumnezeiesc. Eu m-am nascut la inaltime. M-a nascut mama in podul casei, in Bogza de Vrancea. Eu sunt dintr-o stirpe foarte manoasa. Mama a facut 19 copii, eu cred ca sunt al 17-lea. Sunt un tip mai agitat, intr-o verva continua, am un ritm special in mine, pentru ca sunt in primul rand taran, si asta e un dar dumnezeiesc. Cea mai mare satisfactie a vietii mele este ca m-a facut mama, si ca m-a facut la inaltime! Nu mi-am facut planuri de sarbatorire. De obicei ma adun cu colegii, la facultate, si stam asa, la o vorba, dar astazi am senzatia ca voi sta de unul singur acasa. Am niste premii internationale pentru unele din filmele pe care le-am facut. Una din marile bucurii este faptul ca atunci cand am luat premiul cel mare de regie la Orvieto, in Italia, cu filmul «Anotimpul mireselor», in presa de acolo a aparut asa: «Romania invinge in festivalul international de film de la Orvieto din Italia!». Parintii mei isi doreau sa ma fac invatator. Am terminat aceasta scoala cu bine si a venit, prin ’53, o comisie ministeriala, care cauta in toata tara oameni pentru Institutul de Arta Cinematografica. Nu stiam eu atunci ca cinematografia e o arta de sinteza, ca aduna si toate celelalte arte. M-am dus la un fel de examen si se pare ca am avut mintea intreaga si picioarele foarte pe pamant si cu starea asta poetica a mea, mai speciala, i-am impresionat. Cand am plecat prima data la un festival international, tata mi-a spus sa nu-l fac de ras, ca si cum dumnealui ar fi fost acolo, de fata cu mine. Alt sfat l-am primit de la batranul meu profesor de dictie (batran in sensul de intelept), de la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, Vraca, care mi-a explicat de ce trebuie sa rada omul dimineata macar un minut-doua. Al treilea sfat l-am primit de la bunica: «Daca ai un necaz, dupa ce il treci, sa nu stai in plans si in boceala, ci sa pui mana si sa-ti vezi de treaba ca poate maine ai alt necaz si trebuie sa-l treci si pe acela!». Anul acesta am luat inca un premiu pentru filmul «Arhitectura sacra din Moldova», despre sfintele biserici. Anul viitor sper sa fac un al doilea film de acest gen care se refera la primii pasi ai crestinatatii pe pamant romanesc. Am si carti, m-am jucat si eu cu vorbele ca tot taranul. Am un volum de poezie: «De dragoste. Poemes d’amour». Eu sunt un om care stie sa-si ascunda dramele, lucrurile care nu trebuie sa-i supere pe cei din jur. Am avut un copil si a plecat la bunul Dumnezeu, de mititel, la cateva luni de zile. Acesta e cel mai mare regret al meu. Eu imi duc singuratatea frumos, nu stiu sa pastrez rautatea."