Astăzi e ziua ta, Alexandra Nechita

A uimit o lume întreagă cu incredibilul său talent artistic. A început să deseneze la vârsta de doi ani, la opt ani avea prima expoziţie în Los Angeles, unde este stabilită din 1986, iar astăzi este artistul contemporan de origine română cel mai bine vândut şi apreciat în lume. Alexandra Nechita sau “Micuţa Picasso” împlineşte mâine 28 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Mă găsesc şi regăsesc gândind, visând şi chiar vorbind cu mine însumi în română”
“Pe plan profesional, continui să creez în studioul meu din Los Angeles şI, în paralel să îmi expun munca publicului iubitor prin toată lumea. În prezent, lucrez la un grup de comisioane pentru câţiva colectori privaţi, în acelaşi timp în studioul meu am redescoperit lucrări începute cu ani în urmă şi neterminate, care aşteaptă să le transform şi să le definesc destinul. Este ciudat, dar simt cumva că se petrece în faţa ochilor mei o subtilă şi categorică reîncarnare pe aceste simple pânze; este un sentiment de o intensă şi masivă satisfacţie, dar în acelaşi timp o responsabilitate  considerabilă şi care mă cheamă, mă ademeneşte, mă provoacă să rămân alertă.

Sunt de asemenea implicată în diferite organizaţii de caritate care îmi sunt aproape de inimă şi de suflet şi la care particip nu doar prin donaţii de artă proprie, ci şi cu prezenţa. Remarcabil, dedicaţia de suflet mă ajută să rămân conectată cu adevărul, realitatea şi esenţa vieţii. Îmi aminteşte şi reaminteşte să nu uit începuturile, că nimic nu este permanent şi atâta timp cât mă dăruiesc artistic şi umanitar, dacă reuşesc să fac o diferenţă, măcar pentru o zi din viaţa unor oameni mai puţin norocoşi, mi-am îndeplinit cumva parte din misiunea mea globală de a promova şi susţine – prin puterea culorii, forţa impredictibilă a liniei, determinant a formei şi sensibilitatea expresiei - încrederea şi respectul de sine, puterea speranţei, libertatea de a visa. Pe plan personal, îmi plănuiesc nunta, un eveniment deosebit în viaţa mea, care va avea loc anul viitor, la începutul lunii ianuarie.

Arta mea este o extensie directă de mine însămi, de cine sunt eu, identitatea mea, idealurile şi speranţele mele, căderile, visele şi înfrângerile. Este drept să spun că arta mea este cea mai sinceră şi autentică versiune a Alexandrei Nechita. Alexandra de zi cu zi este o altă poveste, iar pentru cei interesaţi să se conecteze cu mine o pot face pe adresa mea de instagram: anechita27. Vă aştept!

Responsabilitatea de a fi celebră de la vârsta fragedă de 10 ani poate fi copleşitoare pentru marea majoritate a adulţilor, imaginaţi-vă pentru un copil. Cu toate acestea ştiu că părinţii mei au reuşit să mă crească în cel mai iubitor şi bun mediu de familie, asigurându-se în primul rând că înaintea talentului, cresc şi devin un om bun, un relevant membru al comunităţii şi al lumii.

Cea mai mare provocare pentru un artist, un om de cultură este lupta de a găsi o balanţă propice între obligaţiile profesionale şi viaţa personală. Aşa că suntem supuşi la o luptă continuă între munca de artist şi om. Sunt recunoscătoare fără sfârşit pentru şansa de a putea împărţi arta mea cu colectorii mei şi toată lumea şi şansa de a comercializa, dar ştiu că am venit pe acest pământ şi pentru alte lucruri măreţe şi glorioase (nu pentru că sunt grozavă, dar pentru că ştiu că am încă atât de mult de oferit umanităţii). Egoismul profesional este responsabil cu procesul creativ. În prezent, explorez plasarea publică permanentă a câtorva monumente din bronz. Ar fi o onoare ca unul din aceste monumente să îşi găsească casa permanentă în ţara mea nativă.

Cultura şi originea mea românească m-au definit dintotdeauna. Chiar dacă am plecat de la 17 luni din România mă simt legată inexplicabil de rădăcinile române. Practic zilnic tradiţiile româneşti şi mă găsesc şi regăsesc gândind, visând şi chiar vorbind cu mine însumi în româneşte. Până şi pe cei trei căţei ai mei i-am învăţat cuvinte româneşti. Pentru mine este o absolută mândrie şi satisfacţie să mă chem român. Sunt convinsă că valorile şi cultura noastră românească sunt ceea ce ne defineşte pe noi şi ne face ceea ce suntem. Am fost crescută împreună cu fratele meu, Maximilian, de părinţi şi de bunica mea, care împart aceste valori. Nu ştiu când a trecut timpul, mă sperie când mă gândesc că în curând, numai mâine nu-i poimâine şi în doi ani împlinesc 30 de ani.

Noi, oamenii, posedăm o capacitate nelimitată de creativitate, nu-i aşa? Ce ar fi dacă am avea puterea să citim gândurile fiecăruia dintre noi? Ce ar fi dacă doar pentru o zi am avea puterea să transformăm suferinţa, lăcomia, durerea, lupta după puterea supremă în fericire şi lumină? Ce ar fi dacă puterea cuvântului ne-ar fi confiscată?
Lumina este promiţătoare şi viaţa este fantastică atâta timp cât crezi în ea. Vă transmit cele mai luminate şi mai calde gânduri.”