Ani la rand ne-au tinut cu sufletul la gura exerci-tiile sale de la barna sau sol. A adus nenumarate medalii gimnasticii romanesti. In prezent si-a gasit o noua vocatie, aceea de comentator sportiv. Andreea Raducan implineste astazi 23 de ani.

"Am ramas alaturi de gimnastica"

"Nu pot sa sarbatoresc cu mare tam-tam aceasta aniversare, din moment ce sunt in doliu. Nici nu am starea sufleteasca necesara. Cert este ca am sa fiu cu fetele, fostele mele colege. Cu ocazia asta o sa vina si doamna Mariana Bitang si domnul Belu, cu care am o relatie foarte buna.

Anul acesta mi s-au intamplat lucruri extraordinare, dar am avut si necazuri. Am reusit sa-mi termin facultatea, am dat examen la master la Jurnalism si am intrat. Am avut examen la arbitraj pentru dreptul national, l-am trecut. comentez si pentru Eurosport, dar am considerat ca trebuie sa mai fac si altceva.

Un lucru foarte bun cu care am ramas din viata de sportiva este disciplina. Era neaparat nevoie sa fii disciplinat pentru ca, altfel, nu puteai sa faci fata programului si stresului. Sa fiu disciplinata, sa reusesc sa-mi fac o anumita ordine in program si in viata de zi cu zi, spiritul de echipa si, mai ales, dorinta de a fi tot timpul primul sunt lucrurile bune cu care am ramas. Mi-e cam frica de esec, pentru ca m-am obisnuit sa-mi iasa totul bine.

Am ramas alaturi de gimnastica. Sunt foarte curioasa sa vad ce o sa se intample cu fetele din noua generatie, pentru ca au campionatele mondiale peste aproximativ doua saptamani. Nu este usor, pentru ca a fost si schimbul de generatii intre fete, s-au schimbat si antrenorii, insa trebuie sa avem incredere ca pana la urma o sa iasa bine. Ar fi pacat sa se opreasca acest lant nemaipomenit de succese. Gimnastica este un sport nemaipomenit si Romania are un palmares impresionant.

In perioada in care terminasem cu sportul nu prea stiam incotro s-o apuc. O perioada am fost imaginea unei agentii de turism. Se fac doi ani de cand am terminat contractul. Am avut o colaborare grozava si mi-a prins foarte bine. Asa am reusit sa ma integrez in «lumea normala», pentru ca eram obisnuita cu un anumit program. Cand am iesit din gimnastica era foarte ciudat. Trebuia sa platesc lumina, sa fac cumparaturi, dar m-am acomodat destul de bine.

De la noul an de viata, cel mai mult imi doresc sa fim sanatosi. Ma refer in special la mama si la fratele meu, pentru ca, daca am avut necazul cu tata si am ramas doar noi trei, trebuie sa avem mai mare grija unul de celalalt. Pentru mine, familia a fost tot timpul pe primul plan."