x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Astăzi e ziua ta: Claudiu Istodor

0
Autor: Ramona Vintila 04 Sep 2011 - 21:00
Astăzi e ziua ta: Claudiu Istodor


Claudiu Istodor, un nume de referinta in peisajul cultural autohton, im­pli­neste astazi 51 de ani. La multi ani!

"E o replica a lui Hamlet tradusa cam asa: «Vremile sunt scoase din tatani. Ah, ce blestem, ca tocmai eu am fost menit sa le intrem!». Nu am bagat de seama ca eu sa am o astfel de menire, dar pun umarul cum si cat pot la tinerea-n frau a faptelor, obice­iu­rilor si locurilor si bineinteles a oa­me­nilor din jurul meu. Asta dupa cum mi-e morala si bunacuviinta. Bun. De fapt nu sunt tare nemultumit de timpurile astea. Au intr-adevar o interfata de grosolanie, amoralitate si prostie. De agresivitate si lipsa de respect. Dar, prin comparatie cu vremurile comuniste, ca altfel nu stiu sa le spun, vremuri pe care le-am trait in tineretea si inceputul de floare a varstei, le prefer fara retineri. Si sper ca acestea se vor indrepta in cele rele si vor face din cele bune o societate confortabila si cat de cat dreapta. In concluzie, pot spune ca traiesc nu rau, imi face placere din nou sa merg la teatru si am un confort financiar rezonabil. Reusesc sa haladu­iesc prin tara si alte tari, am invatat sa cobor cu schiurile fara sa cad, iar de cateva luni invat sa joc tenis de camp cu mare placere. Si poate alt lucru important, am planuri de viitor.

Cei ce citesc randurile astea, nu cred ca ar trebui sa stie despre mine mai mult decat faptele mele publice. Acelea sunt adresate lor, si numai lor. A fi actor in Romania cred ca este foarte placut. A fi pe o sce­na, clasica sau alternativa, este, dupa ce depasesti tracul, memorarea textului si teama de penibil si esec, o senzatie ce nu stiu sa poata fi comparata cu altceva. Are si parte din spectacolul sportiv sa spunem, adica nu stii care va fi scorul la final, dar si apartenenta la cultura universala prin interpretarea, de cele mai multe ori, a unei partituri interpretata de multe ori pana la tine, ceea ce face legatura cu traditia, iar traditia este extrem de interesanta pentru mine acum. Cum duc traditia celor dinainte si cum sunt eu original ca nimeni altul pe lumea asta mare. Dar asta e un subiect care nu poate fi strans intr-un interviu de cateva randuri. Iar daca a fi actor in Romania poate fi foarte placut, poate fi si tare frustant. M-am intrebat de cateva ori de cine sa-mi fie mai mult mila – iar mila nu o luati ca ceva degradant – de actorul spre final de cariera care si-a batut joc de talentul si sanatatea lui sau de tanarul care traieste la limita saraciei din tot felul de paranteze ale meseiei lui? Iar postul din teatru, care aduce un venit nu mare, dar fix e ocupat. E un lucru ce poate ar trebui schimbat. Dar mai nedrept e sistemul financiar al Romaniei. Haotic, plin de prostie si tare ramas in urma. Si tare mi-as dori mai multe reguli respectate, valori clasice puse la locul lor, mult mai mult respect pentru invatatura si invatamant si transformarea fotbalului dintr-un joc de milogi smecheri si mincinosi intr-un sport cu barbati care se intrec in echipe cu onoare si fair play. Spun asta nu ca m-ar pasiona fotbalul, ci ca metafora pentru mai multe jocuri romanesti.

Da, vreau recunoastere, premii, adulare si fan cluburi. Ma stradui zi de zi sa le obtin. Mai e putin. Maine poate. Gandul meu de la cei 51 de ani de cand mama m-a facut, este acesta: nu exista prea tarziu, oricand putem, si trebuie de fapt sa o luam de la capat. In lucrurile mici, nebagate in seama si in cele mari, ce par de nefacut. Sa fim atenti la ce spunem si gandim, pentru ca vorbele si gandurile noastre au o forta pe care nu o luam in seama. Intrebarea pe care niciodata nu mi-a adresat-o un jurnalist este – ce mai faci? Si iata raspunsul meu – multumesc, bine."

Citeşte mai multe despre:   calendar,   astăzi e ziua ta...

Serviciul de email marketing furnizat de