Secretul unei vieti inchinate istoriei si unei opere impresionante il reprezinta, asa cum marturiseste, munca si patriotismul. Istoricul Dan Berindei, membru al Academiei Romane si presedinte al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei implineste astazi 82 de ani.
"Nu ma uit inapoi cu manie si cu regrete"
"De la o anumita varsta incepi sa numeri anii, dar sunt fericit ca am in fata anul nou si sper sa-l strabat. La varsta asta te bucuri de fiecare an, mai mult ca in tinerete, cand anii trec usor. Acum o suta de ani viata era mai scurta, acum este mai lunga, din fericire. O aniversare deosebita a fost cea de la 80 de ani, cand am fost sarbatorit peste tot, si la Academie, si la Asociatia de Drept International, am primit multe scrisori... Sper sa ating si varsta de 90 de ani ca sa mai am un prilej similar. Cea mai mare satisfactie a vietii mele a fost cand am fost ales, la 9 martie 1991, membru corespondent al Academiei Romane. Eu nu ma uit inapoi cu manie si nu ma uit inapoi cu regrete, iau viata asa cum e, la o varsta ajungi la o anumita intelepciune. Din prima tinerete m-am orientat spre aceasta cariera, nici nu m-am gandit la alta. Mama voia sa fiu diplomat, iar tata voia sa fiu avocat. Am dat examene de intrare si la Litere, unde se facea istorie, si la Drept. Dar eu mi-am vazut de treaba cu ceea ce voiam eu, si, la un moment dat, s-au resemnat. E drept ca avusesem rezultate foarte bune la invatatura si nu au mai avut ce zice, m-au lasat sa fiu istoric, cum am vrut. De ziua mea imi pun dorinta sa vad tiparit cel putin volumul IX din «Tratatul de Istorie a Romaniei» si, de asemenea, sa vad realizata «Istoria Academiei». La anul, Academia va implini 140 de ani de existenta si lucrez acum la un istoric al ei. Tot timpul mi-am planificat viata si activitatea, ca altfel nu iti pot reusi lucrurile intr-o zi sau in trei zile. Am cautat in viata sa imi pastrez neincetat un echilibru interior, in orice imprejurare, si sa nu las optimismul deoparte. Am fost toata viata un optimist. M-as intoarce la tinerete, dar cu conditia sa pot sa ma intorc cu experienta vietii. Ma infurie mersul mult prea incet al tarii noastre spre lumina, mai ales ca avem exemple in istorie cand am mers mai iute. Ma supara acest mers incet. Am foarte multa admiratie pentru doua personalitati: Alexandru cel Mare si Napoleon. Dar admiratia mea nu se refera la talentele lor militare, ci la capacitatile lor extraordinare organizatorice."
Citește pe Antena3.ro