Astăzi e ziua ta... Dan Puican!

Un ultim stâlp rămas vertical, un copac ce are rădăcini adânci şi doreşte să moară în picioare. A montat peste 1.000 de piese de teatru radiofonic, face parte din acea lume pentru care respectul şi prietenia reprezintă mai mult decât simple cuvinte uitate într-un dicţionar. Dan Puican împlineşte mâine 77 de ani. La mulţi ani!

Era o vreme când serile însemnau teatru radiofonic, era o vreme când rămâneai la final să afli cine erau interpreţii personajelor din piesă şi aproape întotdeauna totul se încheia cu regia artistică Dan Puican. Astfel, în memoria tuturor a rămas numele acestui regizor, pentru care a face teatru radiofonic înseamnă a respira. O vârstă aşa de frumoasă nu poate fi sărbătorită decât frumos.

"Ziua de naştere o voi sărbători alături de câţiva prieteni şi de familie.
Ne cunoaştem de zeci de ani, dar nu va fi ceva ieşit din comun. Va fi atmosfera aceea calmă, de care tuturor ne este dor câteodată."

ADOLESCENŢA NOASTRĂ
"În plus, va fi întâlnirea cu colegii mei de liceu de la Olteniţa, câţi au mai rămas, ca să ciocnim un pahar cu vin. În ultimul timp ne-am întâlnit în fiecare an. Am absolvit acum 60 de ani. Am rămas foarte puţini, dar ne întâlnim ca să ne aducem aminte de adolescenţa noastră. Profesorii nu mai sunt în viaţă. În ceea ce-i priveşte pe colegii de teatru, m-am întâlnit acum o săptămână cu câţiva, când am realizat «O noapte furtunoasă». Pot spune că este o distribuţie de excepţie. Premiera va fi în aprilie, acum lucrăm la montaj şi muzică."

SUCCES
"Toamna trecută am fost în Belgia şi Olanda, unde am avut un mare succes cu piesa «Caviar, votcă şi bye, bye», cu distribuţia pe care nu trebuie să o mai prezint. La Haga nu a mai fost un român de la concertul lui Tudor Gheorghe din urmă cu vreo cinci ani, aşa că aveau nevoie să-şi desfete sufletele acei conaţionali de-ai noştri.

Dar dorinţa mea fierbinte este să avem resursele financiare necesare unui turneu în Dubai şi la Abu Dhabi, unde sunt 3.000, respectiv 4.000 de români, care ne-au chemat şi anul trecut, dar, din cauză că eram solicitaţi, nu am reuşit să ajungem. Ar fi fantastic. Nu a fost nici un teatru până acum acolo. Ar fi cu toţii încântaţi să audă vorbindu-se româneşte, căci noi, pe lângă piesa pe care o prezentăm, avem şi un recital umoristico-muzical care le desfătează sufletele.

Redacţia noastră de la radio nu prea mai are buget, iar banii care vin sunt din sponsorizări. Îmi place să lucrez şi să le ofer satisfacţie unor actori pe care îi preţuiesc. Îl rog pe bunul Dumnezeu să ne dea sănătate mie şi familiei mele şi băiatului meu, care lucrează la televiziune, Ion Puican.

A făcut Liceul Tonitza, are mari aptitudini de grafician. În luna mai va face o expoziţie împreună cu un vechi coleg de şcoală, Mihai Băncilă,
fiul sculptorului Băncilă. M-ar bucura să aibă succes, aş avea o mare satisfacţie ca părinte.

Noi, ca studenţi, ne gândeam mereu ce actor să mergem să vedem la teatru. Pentru că această meserie se fură în sensul bun al cuvântului, nu se predă. Stând la arlechin şi luând tot ce este bun de la marii actori, aşa înveţi."