Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Alături de omul în suferinţă..."
Fost director al Institutului ClinicFundeni, vicepreşedinte al
Societăţii Române de Anestezie şi Terapie Intensivă, şeful Catedrei de
Anestezie şi Terapie Intensivă a Facultăţii de Medicină Carol Davila,
profesor doctor Dan Tulbure îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. La
mulţi ani!
Desen de Romeo Răileanu
"Am terminat facultatea la Cluj, am dat internatul şi am făcut primul an de specialitate acolo. Apoi, ca intern, m-am transferat la Bucureşti. Iniţial, am lucrat la Spitalul de Urgenţă Floreasca pe parcursul instrucţiei de rezidenţiat. Am obţinut titlul de medic specialist şi am condus timp de trei ani Secţia de Anestezie-Reanimare de la Spitalul Judeţean din Buzău. Apoi, m-am reîntors în Bucureşti şi am intrat în învăţământ şi la Spitalul Clinic Fundeni. De atunci sunt aici. Mi-a plăcut medicina şi mi-a plăcut să fiu alături de omul în suferinţă. Mai ales într-o specialitate ca aceasta. Şansa a fost că şi în România a devenit un domeniu independent cu mulţi ani în urmă. Sigur că lucrez cu pasiune, pentru că mi se pare foarte, foarte interesant.
Nu se poate construi o carieră fără muncă. Se consumă foarte mult timp, iar la început nici nu ai voie să te uiţi la ceas şi să acţionezi birocratic. Toate acestea, şi cu muncă multă, creează o bază solidă, ce permite apoi evoluţia fiecăruia, în funcţie de calităţile personale. Sunt adevărate etape în medicină, unde trebuie să înveţi continuu. Ai examene care se dau la anumite perioade de timp, deci trebuie să fii instruit mereu. Este foarte important ca această instruire să funcţioneze de la început. Este un fel de investiţie pentru carieră. Dacă sari peste aceste etape, obţii doar nişte titluri care nu sunt acoperite în practică de nimic.
Sunt o fire optimistă, nu mă gândesc la dezamăgiri. Satisfacţii am avut nenumărate şi poate că cea mai mare a fost faptul că provin totuşi dintr-o şcoală destul de elitistă. Predecesorul şi profesorul meu este fondatorul specialităţii noastre în România. Am avut şansa să colaborez cu oamenii mari. După ce s-a retras profesorul meu, mi-am pus întrebarea: Ce aş putea să fac eu ca să depăşesc ceea ce făcuse el până atunci? Pot să vă spun că am reuşit! Am evoluat foarte mult şi am reuşit să fac cel puţin la fel de multe ca aceia de dinainte, care au lucrat poate în condiţii mai puţin avantajoase decât ale noastre. De aici vin toate satisfacţiile. Satisfacţia de principiu s-a materializat practic prin participarea la primele transplanturi de ficat şi dezvoltarea acestei metode în România. Am participat la primele transplanturi de cord din ţară şi am avut o participare semnificativă şi la transplantul de rinichi. Mai rar ca cineva să aibă şansa pe toate aceste trei domenii şi prioritate la nivel naţional.
Mi-aş dori să menţin acest domeniu pe care-l conduc cât mai aproape de standardele internaţionale."
