Astăzi e ziua ta: dr. Dan Teodorescu

Compozitor, textier şi interpret, membru fondator şi lider al unei dintre cele mai iubite trupe, Taxi, Dan Teodorescu împlineşte vineri 49 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Nu contează că nu înţelege femeile; important e să nu le contrazică
“49. Etajul 49. N-are greutatea lui 50, dar are măcar amăgitoarea bucurie a lui 4, 41, 49”
“49. Etajul 49. Văd viaţa ca pe un bloc. Anul şi etajul. Îmi dau seama cum sună, dar cred că am o scuză: sunt născut, crescut, trăit la bloc. Să nu luaţi totul ad litteram; m-am născut, desigur, într-o maternitate. Într-o clădire cu vreo trei etaje. Adică, dacă stau să mă gândesc un pic, într-un bloc mic. Categoric, am o scuză.                                                                                                                 
49. Etajul 49. N-are greutatea lui 50, dar are măcar amăgitoarea bucurie a lui 4, 41, 49, cam tot aia e. Sigur, trebuie să te concentrezi mult ca să crezi aşa ceva. Noroc că încă mă pot concentra. De fapt, nu contează; e etajul meu, mă bucur de panoramă. Cu fiecare etaj pe care-l urc, viaţa se vede tot mai clar. Când eram pe la etajul 18 habar n-aveam că e atâta viaţă în jurul meu. Ar fi fost util să o fi luat din vârful blocului în jos. Sigur, în această situaţie aş fi ştiut câte etaje am de coborât. Ceea ce nu e plăcut pentru nimeni.
49. Etajul 49. Văd limpede câte lucruri aş fi putut să fac, câte am făcut, câte aş putea să fac. Simplu şi concis. Pe trei coloane. Probabil pentru că sunt inginer. Un inginer mecanic care trăieşte din muzică. Nu ştiu cât contează prezenţa mea în peisajul muzical, dar ­ cu siguranţă ­ ingineria a răsuflat uşurată când am părăsit-o. De fapt noi nu avuseserăm niciodată o relaţie serioasă.                                                                           
49. Etajul 49. Am urcat, în general, pe scări. Dar au fost destui ani în care am folosit liftul. Chestiune de noroc. Norocul de a avea nişte părinţi minunaţi care m-au susţinut chiar şi atunci când nu m-au înţeles, norocul de a întâlni nişte oameni (fără calificative elogioase, pur şi simplu oameni) care m-au susţinut chiar şi atunci când nu meritam, norocul de a-i întâlni pe cei care au devenit prietenii şi colegii mei de la Taxi. Trupă care va sărbători ­ pe 17 martie, la Sala Palatului ­ 15 ani de activitate. Da, ştiu… V-am invitat brusc, cu un tupeu terifiant şi o lipsă totală de scrupule, la concert. Pentru că eu fac ce-mi spune managera. Şi nevasta. Şi femeile, în general. Pentru că ­ şi vă spun asta de la înălţimea înţeleaptă a celor 49 de etaje ­ am ajuns la concluzia că, până la urmă, nu contează că nu înţeleg femeile; important e să nu le contrazic.”