Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Pe plan profesional, cea mai mare realizare este in primul rănd numărul celor care trăiesc datorită mie, iar in al doilea rănd, aprecierea şi dragostea colegilor şi a pacienţilor. Pe plan spiritual, cei doi copii care mi-au moştenit «defectele»", ne-a mărturisit fostul preşedinte al Societăţii Romăne de Pneumologie. Astăzi, prof. dr Ioan Paul Stoicescu işi aniversează ziua de naştere.
"Mă oboseşte «statul degeaba»"
"Fără «plămăni rezistenţi» nu este bine să abordezi inălţimi, chiar dacă inălţimile se referă la performanţe ştiinţifice. Culmile ştiinţei, pentru a fi escaladate, cer pasiune, efort, perseverenţă, seriozitate şi, nu in ultimul rănd, sacrificii. Atingerea unor performanţe reclamă imediat necesitatea menţinerii şi promovării rezultatelor şi, de ce nu, abordarea altor «inălţimi». Cănd vorbea de «Marele Necunoscut», filozoful Lucian Blaga spunea că «o necunoscută rezolvată naşte imediat o mulţime de alte necunoscute care se cer rezolvate». Cănd te angajezi serios şi cu pasiune la obţinerea unor performanţe trebuie să ştii că drumul este lung, uneori fără sfărşit...Am avut ambiţia de a nu mă lăsa dominat de necunoscut şi de a persevera pentru a finaliza ce am inceput, indiferent de dificultăţi. Medicina mi-a adus bucuria de a putea fi de folos oamenilor şi tristeţea de a nu putea fi de folos tuturor celor care aveau nevoie de mine. Bucuria de a face cunoscute altora cunoştinţele mele şi tristeţea că nu am putut face acest lucru pentru toţi cei care au dorit. Sacrificiul nu a fost al meu, ci al celor dragi, care au trebuit să mă suporte atunci cănd nu am avut «timp» pentru ei. Imi sfătuiesc studenţii şi mai tinerii colaboratori să nu practice medicina decăt dacă iubesc oamenii, să ştie că medicina se invaţă toată viaţa, niciodată nu ştii tot, şi că viaţa medicilor aparţine in primul rănd pacienţilor. Mă felicit că nu am făcut compromisuri meseriei şi mă blamez că nu am putut uneori să mă opun imposturii. Cănd oboseala este generată de o activitate plăcută sau de o implinire, poate fi o senzaţie agreabilă. Cred că acesta este motivul pentru care nu prea m-am plăns de oboseală. Pe mine mă oboseşte «statul degeaba». Imi este teamă de o eventuală perioadă in care nu voi mai putea avea posibilitatea să mai lucrez.
Dacă in liceu cochetam cu matematica şi in general cu ştiinţele exacte şi numai o intămplare a făcut să devin medic, acum nu aş ezita, aş urma aceeaşi cale in speranţa că aş putea fi mai inţelept şi mai eficace. Nu cred că există o altă profesie care să-mi ofere aceleaşi satisfacţii. Nici o altă meserie nu poate da viaţă vieţii!
De la noul an de viaţă imi doresc să constat că impostura şi diletantismul dispar din sistemul de sănătate şi că sănătatea va deveni o prioritate de politică naţională."
