Astăzi e ziua ta, Elisabeta Lipă

Cea mai bună canotoare a secolului XX, preşedintele Federaţiei Române de Canotaj, Elisabeta Lipă a împlinit de curând 49 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

Trebuie să ţinem steagul sus şI să mergem mai departe
“Sunt datoare sportului care m-a consacrat şi mi-aş dori să dau, la rândul meu, mai mult pentru tânăra generaţie”
“Trăiesc aceleaşi vremuri pe care le trăieşte toată lumea, vremuri grele, administraţia nu este uşoară, conduc un club foarte greu, cel mai mare club, asta îmi ocupă tot timpul.
Cred că atâtea s-au spus, atâtea s-au scris şi de atâtea ori m-am exprimat public încât nu ştiu dacă a mai rămas ceva neştiut despre mine. Sunt ca o carte deschisă.
Să fii preşedintele Federaţiei Române de Canatoj e acelaşi lucru cu a fi preşedintele unei federaţii care aparţine unui sport olimpic. Obiectivele noastre sunt cucerirea medaliilor, medalii cât mai strălucitoare, pentru asta fiecare, atât cât poate, trebuie să-şi aducă contribuţia, preşedintele e creierul, dar trebuie să aibă şi sprijin din partea celor din jur. Trebuie să ştii să lucrezi în echipă, eu sunt un om de echipă, am fost şi în sport, sunt şi acum, în barca asta, pe uscat. Îmi place să lucrez aşa şi ne bucurăm împreună când realizăm lucruri frumoase. Şi sportul, ca şi celelalte domenii suferă şi acest lucru se vede, poate mai mult la noi, pentru că munca noastră este răsplătită prin câştigarea medaliilor sportive.
Mi-aş dori să ne aliniem standardelor mondiale pentru că rămânem în urmă, sportul românesc, vorbesc la modul general, cu tot ce înseamnă dotare auxiliară, mă refer la medicina sportivă, cercetarea sportivă, sportul la ora actuală se confruntă cu probleme majore, sportivii stau în loturile olimpice fără medici, chinetoterapeuţi, fără nutriţionişti, toate acestea se întâmplă din lipsa banilor. Greu, foarte greu ne descurcăm, dar nu avem încotro. Trebuie să ţinem steagul sus şI să mergem mai departe. Eu, şi ca sportivă am fost optimistă şI luptătoare şI cred că asta e menirea mea pe pământ, să lupt în continuare pentru binele canotajului românesc. Sunt datoare sportului care m-a format şI m-a consacrat, sunt unde sunt datorită sportului şI mi-aş dori să dau, la rândul meu, poate mai mult pentru generaţia asta tânără, care are obligaţia să ne înlocuiască.
Mi-aş fi dorit ca activitatea mea sportivă să nu se încheie niciodată, dar eram conştientă că va veni momentul retragerii şI la fel de conştientă am fost că atunci când mă voi retrage să rămân în sport şI să fac ceea ce au făcut şI alţii pentru mine.
Consider că sunt un om împlinit din toate punctele de vedere, nu-mi doresc palate, bijuterii de valoare, maşine scumpe ci pur şI simplu să fiu sănătoasă, atât eu cât şI familia mea, să ne bucurăm împreună de momentele de linişte pe care le avem.”