Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vicepreşedintele Federaţiei Române de Box, Francisc Vaştag, va împlini săptămâna viitoare, la 26 noiembrie, 44 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
Dacă aş putea reîntoarce ceasul vieţii, tot box aş face
“Îmi reproşez că nu am reuşit să trec la profesionişti, deşi poate că sunt vinovat doar pe jumătate...”
Despre Francisc Vaştag, cel mai bun produs al boxului amator din România, s-a spus că este un talent uriaş, care ar fi putut deveni un mare campion indiferent ce sport ar fi practicat. Ca orice băiat, a fost atras la început de fotbal, ajungând chiar în echipa de juniori a clubului FCM din Reşiţa, oraşul său natal. Într-o sală de box a intrat pentru prima oară la 14 ani, mai mult la insistenţele prietenilor de joacă, iar întâlnirea cu antrenorul Vasile Bala avea să-i schimbe definitiv viaţa. Reputatul tehnician şi-a dat seama imediat ce diamant neşlefuit i-a căzut în mână şi l-a convins să lase fotbalul în favoarea boxului, care i se potrivea ca o mănuşă.
În anul 2000, a fost numit pentru prima oară antrenor al lotului naţional de box, unde a activat până la sfârşitului anului 2002, pentru ca la începutul anului 2005 să fie readus la lot ca antrenor coordonator. Tot în anul 2000, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului şi i-a fost decernat Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” în Grad de Cavaler. În noiembrie 2004, a fost ales vicepreşedinte al Federaţiei Române de Box.
Recunoaşte că a fost confuz imediat după ce a încheiat cariera sportivă, nu ştia exact ce vrea să facă. “Nu-mi trecea altceva prin cap decât să fiu antrenor, viaţa mea era acolo, lotul naţional şi aşa mai departe. Dl Şerban, preşedintele Federaţiei Române de Box din acea perioadă, mi-a propus şi am acceptat încântat, la câteva luni după ce m-am retras, să preiau lotul naţional de seniori, colegii mei de altfel. Am făcut performanţe foarte mari în acea perioadă, cu foştii mei colegi, dar şi cu sportivi tineri. Aşa mi s-a mai împlinit un vis. Mă bucur foarte tare că dl Şerban a păstrat pe casete video absolut toate meciurile mele şi nu numai, emisiunile la care am participat şi altele. Eu le-am pus pe toate pe CD-uri şi vreau să le arăt tinerilor, să poată vedea cu ochii lor ce-am făcut.”
A renunţat la lotul naţional în urmă cu 6 ani şi de atunci este antrenor la clubul sportiv pe care îl deţine, în Reşiţa. “Mă bucur că am o sală frumoasă, unde vin copiii de peste tot, nu numai din Resiţa.”
Dacă ar avea şansa să reîntoarcă ceasul vieţii şi să o ia de la capăt, tot box ar face. “Nu aş putea spune că mi-ar fi plăcut să fac altceva.” Este mândru că a avut tăria să rabde şi să treacă peste toate sacrificiile pe care le impune sportul de performanţă. “Îmi reproşez că nu am reuşit să trec la profesionişti, deşi poate că sunt vinovat doar pe jumătate, având în vedere ce se ştia în România, imediat după ’90, despre boxul profesionist.”
