Astăzi e ziua ta... Gina Gogean!

Gina Gogean, una dintre personalităţile marcante ale gimnasticii feminine româneşti din anii '90, împlineşte astăzi 32 de ani. Îi urăm "La mulţi ani!".

"Îmi sărbătoresc ziua cu prietenii, aşa cum o fac în fiecare an. Mă simt foarte bine alături de ei pentru că ştiu să fie lângă mine şi la bine şi la rău. Am fost până acum în vacanţă. Sunt implicată în mai multe activităţi, sunt cadru didactic în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport «Vasile Goldiş» din Arad. În acelaşi timp, îmi desfăşor o parte din activitate la Deva, la Colegiul Naţional Sportiv Cetate Deva pentru că aici este inima gimnasticii. Am trăit în acest centru şi îmi este foarte greu să stau deoparte.

De-a lungul carierei mele, am învăţat ce înseamnă perseverenţa pentru că în sport trebuie tot timpul să perseverezi, să lupţi să-ţi duci la îndeplinire visul. Am învăţat să dăruiesc, îmi place să fiu alături de oamenii care au nevoie de sprijin. Sportul m-a învăţat cât este de important să ştii ce înseamnă o echipă. Cel mai mult m-am bucurat de medalia de aur din 1994, dar şi de celelalte. Faptul că am participat la două ediţii ale Jocurilor Olimpice a însemnat foarte mult pentru mine.

Am fost un om de care a fost întotdeauna nevoie în echipă. A mai fost Lausanne, 1997. Dezamăgirile mele sunt legate de accidentările pe care le-am suferit, momentele în care nu am fost în cea mai bună formă. Sunt momente în competiţii în care nu-ţi iese totul aşa cum îţi doreşti, dar ăsta este concursul.

Cred că principala problemă a sportului românesc este, în primul rând, cea financiară. Apoi, selecţia este din ce în ce mai mică. Nu avem un sport de masă din care să fie selecţionaţi copiii talentaţi şi îndrumaţi către o ramură sportivă în funcţie de aptitudinile pe care le au. Din cauza problemelor financiare nu se mai poate face sport ca acum 20 sau 30 de ani. Nu sunt suficienţi bani pentru echipamente, pentru recuperarea sportivilor, condiţii bune de antrenament.

Am văzut câteva reportaje despre mari sportivi care au fost nevoiţi să se retragă din cauza condiţiilor proaste. Generaţia de azi e schimbată cu mult faţă de cum am fost noi... Copiii sunt altfel, poate că-şi doresc să realizeze ceva, dar vor de pe o zi pe alta. Nu au răbdare, poate uneori nici dorinţă. Noi ne-am dorit să fim capabili de ceva... lor le place să se joace în faţa calculatorului. Noi ar trebui să-i îndrumăm şi să ne adaptăm lor, să fim mai înţelepţi şi să-i ajutăm să se descopere.
Să-şi urmeze şi să-şi împlinească visul.

Cel mai mult îmi doresc să fiu iubită de soţul meu. Nu cred că-mi lipseşte ceva.

Mă consider o femeie împlinită. Sunt peste 10 ani de când m-am retras... Poate că-mi lipsesc emoţiile competiţiei. Să fii acolo e excepţional... după ce m-am retras şi eram în tribună parcă îmi doream să fiu din nou în arenă şi să concurez pentru că viaţa mea înseamnă sportul..."