"Astazi e ziua ta..." - Iolanda Balas-Söter

Recordul stabilit de ea la saritura in inaltime feminina nu a fost depasit timp de 10 ani. Are in palmares 14 titluri mondiale si a castigat consecutiv peste 140 de competitii, performanta inscrisa in "Guiness Book of Records". Campioana olimpica Iolanda Balas-Söter implineste astazi 69 de ani.

"Mi-am indeplinit toate visele!"

"Sunt o fiinta optimista. Chiar daca m-am rupt de Federatia de Atletism, am ramas o optimista irecuperabila. Am intrat in al doilea an al ciclului olimpic si sper intr-o comportare buna a sportivilor si in special a atletilor romani la marile competitii. De fiecare data privesc cu tristete ca a mai trecut un an, dar si cu bucurie ca ne asteapta unul nou. Eu sper sa ne aduca cat mai multe bucurii. O sa-mi petrec ziua impreuna cu baiatul meu, in familie, restul zilei voi fi la lucru. Mi-a ramas in suflet luna decembrie a anului 1967, cand m-am casatorit. Timpul trece foarte greu cand nu ai ce face. Pentru mine, timpul trece foarte repede, pentru ca am o preocupare si fac ceva folositor pentru activitatea atletica. Mi-am indeplinit toate visele! Mi-am terminat facultatea si apoi am realizat tot ce se putea realiza in domeniul sportului: campioana olimpica, campioana mondiala universitara, campioana Europei, 14 recorduri mondiale... Acestea sunt realizarile mele profesionale. Anul viitor voi aniversa prima mea participare la Jocurile Olimpice din 1956. In afara de asta, si viata particulara a fost cat se poate de agreabila si de placuta. Pentru mine a fost usor pentru ca si sotul meu era din aceeasi bransa, tot din sport, si a existat o intelegere reciproca. Fiecare om isi face o analiza a vietii sale cu ocazia zilei de nastere, o retrospectiva. Au fost multe lucruri pozitive. Daca punem in balanta ce a fost frumos si ce a fost mai putin reusit, cred ca lucrurile frumoase au predominat toata activitatea mea. Am locuit la Timisoara in aceeasi casa cu campioana nationala Luiza Lupsa. Ea a fost un pion important care m-a impins spre sport. Poate, daca nu as fi facut sport, as fi fost profesoara, asa cum am visat in copilarie. Sportul a devenit intre timp o pasiune, dar si o necesitate pentru mine. Prima participare la Jocurile Olimpice, in 1956, a fost cea mai dureroasa infrangere a mea pe linie sportiva. M-am dus ca favorita si am iesit pe locul al V-lea. Aceasta a fost o nereusita careia i-au urmat insa un sir de 142 de victorii consecutive obtinute numai in competitii internationale, performanta trecuta si in Cartea Recordurilor. Tot ce am obtinut, am obtinut numai prin munca si ambitie. Pentru anul ce vine, dorinta cea mai mare este sa-l vad pe baiatul meu insurat, la casa lui si sa am nepoti. Pe plan sportiv, imi doresc ca atletii nostri sa-si continue frumoasa comportare la marile competitii. Imi doresc o continuare a succeselor. Mi s-a spus acasa ca tot ce pot realiza sa realizez prin munca, prin ambitie, prin corectitudine si cinste. Niciodata nu mi-a placut sa fac lucrurile pe jumatate. Daca ma apuc de ceva, apoi sa fie facut ca lumea si asa cum trebuie! Eu sunt o persoana foarte ambitioasa si constiincioasa. Faptul ca cei apropiati au fost alaturi de mine, chiar si dupa decesul sotului meu, este ceva extraordinar. Acesta este cel mai frumos cadou."