Astăzi e ziua ta, Jolt Kerestely

Cu o carieră închinată muzicii, de peste o jumătate de veac, este fără doar şi poate unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai iubiţi compozitori români. Maestrul Jolt Kerestely împlineşte astăzi 80 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”

“Mulţumesc tuturor pentru dragostea cu care mi-aţi primit cântecele în casele şi în sufletele dumneavoastră”
Arta trebuie respectată, înţeleasă şi iubită
“De-a lungul istoriei lumii, fiecare etapă a avut avantajele şi dezavantajele ei. Aşa se întâmplă şi cu viaţa omului. Deşi risc să fac un truism, spun că la 20 de ani omul are putere fizică, dar nu are experienţă, iar la 80 se întâmplă exact invers. Eu mă consider un om iubit de Dumnezeu: am devenit bunic, mă bucur de dragostea familiei mele, am prieteni buni, dar mă bucur şi de putere de creaţie. Nu există zi în care să nu mă aşez la pian sau în faţa calculatorului pentru a compune, a înregistra ori a orchestra. Într-o carieră închinată muzicii, de peste o jumătate de veac, am colaborat cu foarte mulţi artişti, în calitate de compozitor şi/ sau maestru de sunet. Am fost întrebat de foarte multe ori despre începuturile mele şi despre cum am ales Arta. Începuturile? Nimic spectaculos. O simplă poveste de viaţă, despre un copil care şi-a dorit să împletească armonii. Cum am ales Arta? Nu cred să fi fost eu cel care a ales-o. La o analiză mai atentă, am ajuns la concluzia că Arta este cea care ne alege. De aceea, trebuie s-o respectăm, să o înţelegem, să o iubim. De aceea, niciodată nu am mers pe principiul «lasă, că merge şi aşa». Totuşi, nu mă consider a avea mania perfecţiunii, dar sunt foarte atent la detalii şi sunt foarte atent la construcţia pieselor mele. De fapt, caracteristica mea principală este meticulozitatea. Adeseori, mulţi dintre cei cu care colaborez se miră de răbdarea şi calmul de care dau dovadă. Dar toate aceste lucruri sunt inerente, necesare, pentru a realiza ceva de care să fii mulţumit când îl prezinţi în faţa publicului care – între noi fie vorba – este necruţător. Poate de aceea sunt atât de iubite cântece precum «Copacul», «Fata cu cercei de smoală», «Rugăciunea de Crăciun», «Lumea de dragoste», «Însingurare» şi multe altele. Pe de altă parte, trebuie să ştii şi să poţi «să dai Cezarului ce-i al Cezarului»: dintotdeauna îmi iubesc autorii versurilor dar şi interpreţii. Doar alături de aceştia, din «laboratorul Kerestely» pot ieşi acele cântece care, odată plecate către public, trebuie să ajungă la inimile tuturor. Repet: totul doar cu foarte multă muncă. Un lucru mai puţin cunoscut despre mine este că, în fiecare dimineaţă de 1 ianuarie, an de an, când mai toată lumea doarme după petrecerea de Revelion, eu intru, mă aşez la pian şi scriu o nouă piesă. Asta înseamnă să fii muzician, artist, creator ori cum doriţi să spuneţi: prin ceea ce faci, să nu minţi, să nu trădezi Harul cu care ai fost binecuvântat. Ce se vede privind în urmă? Se vede un drum. Acel drum pe care am pornit acum 50 de ani. Doar că atunci mă aflam la linia de pornire, iar drumul era pustiu. Acum, am ajuns destul de departe pe acea cărare, dar este plină de flori şi de copaci încărcaţi de roadele muncii mele. Dar ce este important de ştiut: acel drum nu s-a terminat. El continuă şi VREAU să continue. De aceea, îmi doresc sănătate, putere de muncă şi linişte sufletească alături de familie şi de prieteni. Vă mulţumesc tuturor pentru dragostea cu care mi-aţi primit cântecele în casele şi în sufletele Dumneavoastră, marele nostru PUBLIC.”