Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aplauzele răsplătesc artiştii pentru iubirea pe care o dăruiesc pe scenă. Publicul se destinde astfel şi-şi spală puţin din lacrimi. Vine într-o sală nu numai pentru bucurie, vine şi să-i treacă o durere, pentru că muzica este un balsam complet. Întotdeauna folclorul a avut o putere extraordinară de a atinge inima ascultătorului. Maria Ciobanu ştie câte sacrificii a făcut de dragul cântecului. Sunt multe, dar iubirea de folclor a fost mai puternică. A ajutat-o să găsească un sprijin în ea, înţelegând că aceasta îi este menirea pe pământ. Maria Ciobanu a avut şi are un respect pentru publicul său, pentru meserie şi a acceptat greutăţile acesteia. Destinul te duce, te împinge pur şi simplu, apar oportunităţi şi totul se aşază de aşa manieră, încât nu ai de ales. Astăzi, Maria Ciobanu îşi sărbătoreşte ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Muzica a fost viaţa mea, cântecul popular a fost aerul meu, hrana mea sufletească”
Cel mai emoţionant moment a fost când a dat concurs la Ansamblul Ciocârlia, în 1962. Sala era plină de concurenţi, emoţiile erau mari. Atunci a cunoscut-o pe Irina Loghin. Au reuşit amândouă la acel concurs şi au rămas prietene. A avut o chemare, aşa a fost să fie, să vină la Bucureşti, să ajungă interpretă de folclor, iar oamenii să o iubească. Nu a avut de la început încredere în talentul său, o încerca teama de a nu se face de râs, dar a prins curaj şi astfel a reuşit. “Mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătoasă, gândesc încă bine şi mai pot cânta. Am un singur regret, că timpul trece prea repede, parcă te trezeşti dintr-o dată bătrân. Trec anii peste tine. Dacă m-aş mai naşte o dată, tot folclor aş cânta. Sunt fericită că Dumnezeu mi-a înzestrat cu talent copiii şi fac aceeaşi meserie. Întotdeauna zâmbesc, pentru că am o fire optimistă. Cele mai bune sfaturi le-am primit de la părinţii mei. Am crescut într-o atmosferă de adânc respect pentru credinţă, deci sunt o femeie credincioasă. Ţin posturile de peste an şi dacă am cum să ajut pe cineva mă bucur, pentru că să faci rău e uşor, mai greu e să alegi să faci bine. Presupune curaj şi iubire de oameni.
Iubesc cântecul şi această meserie, dar în 2004 am vrut să mă retrag. Nu am putut însă şi nici acum nu pot, pentru că lumea ţine la mine, iar una dintre cele mai mari satisfacţii în carieră o ai atunci când oamenii te opresc pe stradă şi îţi mulţumesc că le-ai alinat sufletul. Mă opresc şi-mi spun că sunt fericiţi că m-au întâlnit, că le-am făcut ziua mai frumoasă. Vă spun, cu lacrimi în ochi, că de la primul meu turneu publicul m-a iubit necondiţionat şi permanent. Nu am cuvinte să le mulţumesc tuturor celor care m-au apreciat şi m-au aplaudat şi mă rog să le dea Dumnezeu sănătate. De copil am iubit folclorul, pentru că am crescut cu el în casă. Toţi cântau la mine acasă: mama mea, tatăl meu şi doi fraţi ai mei, unul cu ţambalul, altul cu vioara. Am o genă artistică foarte puternică, cred că şi nepoţii vor primi de la mine câte ceva din punctul acesta de vedere. Aşchia nu sare niciodată departe de trunchi. Cele mai fericite clipe din viaţa mea au fost acelea când ieşeam cu braţul plin de flori de pe scenă. Faptul că Dumnezeu mi-a dat acest har care mi-a permis să cânt este cea mai mare fericire a vieţii mele. Niciodată nu am crezut că voi fi atât de iubită. Tot timpul am fost cu gândul la Dumnezeu. Am vrut doar să fiu sănătoasă ca să-mi câştig existenţa şi să-mi cresc copiii. Nu am crezut că voi ajunge o personalitate în lumea muzicii, dar iată că Dumnezeu a fost bun cu mine. Cântecele mele au alinat suferinţe şi au turnat bucurie în suflet. A fost o mare satisfacţie pentru mine. La un moment dat totuşi trebuie să mă opresc. Vârsta nu va mai ţine cu mine şi sunt convinsă că publicul va înţelege... Vreau să le transmit celor care mă iubesc multă, multă sănătate, să aibă multe bucurii şi tot binele din lume să intre în casele lor. Să fim buni, drepţi, să uităm de răutăţi, să-i ajutăm pe cei necăjiţi! Să fim oameni cu suflet şi cu frică de Dumnezeu! În ceea ce mă priveşte, Dumnezeu mi-a dat tăria să trec peste toate nefericirile şi peste despărţiri. De 30 de ani sunt cu Mircea Câmpeanu, fostul soţ al Ilenei Sărăroiu, care a fost alături de mine. De 30 de ani mi-am găsit liniştea şi mă bucur de copiii mei şi de cei cinci nepoţi. Sunt o mamă foarte fericită, mă mândresc cu copiii mei. Dacă nu aveam cântecul şi copiii nu aş fi avut putere să lupt, nu aş fi putut trăi fără ei. Muzica a fost viaţa mea, cântecul popular a fost aerul meu, hrana mea sufletească.”
Citește pe Antena3.ro
