Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Unul dintre cei mai iubiţi actori, magicianul poveştilor, împlineşte astăzi 56 de ani. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“Viaţa mea dedicată scenei este o nebunie, dar nu pot trăi altfel. Ce este actoria fără un dram de nebunie?”
“Totul a început la ora 7 dimineaţa, la data de 20 decembrie 1957. Era o iarnă cu multă zăpadă. Mama, căreia îi mulţumesc din suflet, mă aducea în această lume să îi fiu frate dragului meu Andrei. Cu siguranţă a fost o zi norocoasă o zi a sărbătorilor de iarnă. Deşi se spune că norocul şi-l face omul, eu cred, după atâţia ani de viaţă, că norocul meu a fost familia mea, mama şi fratele care mi-au dat putere şi încredere în mine, un alt noroc a fost buna creştere şi bunul simţ învăţat în oraşul coroanei, Braşovul copilăriei mele, noroc s-a numit şi întâlnirea cu oameni, cu prieteni colegi de breaslă pe care îi respect şi îi iubesc. Norocul este minunea de a moşteni talentul de la mama mea. Cu toate că fiecare încecare a fost muncită mi s-au întâmplat minuni. Când eşti elevul lui Petrică Ghiorghiu, Marin Moraru, Amza Pellea, Ion Cojar când joci alături de marii noştri actori şi eşti distribuit în spectacole de către toţi marii noştri regizori înseamnă să trăieşti din minune în minune. Cu mai mulţi ani în urmă împodobeam bradul de Crăciun cu podoabe noi, câte premiere aveam şi câte roluri în film şi la televiziune interpretam, şi nu erau puţine. Pentru cine nu mă cunoaşte, gestul meu pare o nebunie, dar aparţine profesiei de actor. Ce este actoria fără un dram de nebunie? Sunt născut în zodia Săgetatorului şi îmi face mare plăcere să fiu într-o continuă mişcare. Am crescut în Cetatea Braşovului şi am rupt schiuri în fiecare iarnă pe pârtiile de ski din Poiana Braşov, mi-am continuat alergarea descoperind cu ajutorul fratelui meu Teatrul, am jucat şi joc în continuare pe mai multe scene din ţară, pe scurt viaţa mea dedicată scenei este o nebunie, dar nu pot trăi altfel. Pe măsură ce scriu aceste rânduri mi se amplifică sentimentul unei spovedanii, dar poate că este binevenită în ajunul Sărbătorilor. Nu îmi place să vorbesc despre mine, dar vă mărturisesc: cred în steaua Românilor, un stat tânăr, cred în Sărbătorile nostre care nu sunt că ale lor, cred în minunea naşterii pruncului şi cred în trei culori din care derivă multe altele. Trecând la cele lumeşti, am doi brazi, unul e cumpărat, celalalt e plătit, voi aşeza, ca pe vremuri, podoabe noi pentru realizările din 2013, dar nu voi fi singur ci cu AI MEI, care au plecat, pentru că în Noaptea Sfântă de Crăciun porţile Cerului se Deschid. Voi aştepta să ningă şi îmi doresc ca după Sărbători să treacă iarna cât mai repede. Vorba Mamei, pe care o chema Maria, aşteptând să treacă iarna mi-a trecut viaţa.”
