Este unul dintre cei mai insemnati ganditori romani contemporani. Dupa 1989 a fost ministru al Invatamantului. Este membru fondator al Grupului pentru Dialog Social. Filozoful Mihai Sora a implinit ieri 90 de ani. Astazi isi sarbatoreste ziua numelui.

"Spiritul tanar, un dar de la Dumnezeu"

"In primul rand, ieri si astazi am de raspuns la telefoane. De pe la ora 8, telefoanele suna mereu. A fost un an cu multe aventuri, dar, in linii mari, daca trag linie si fac un bilant, a fost un an bun. As vrea ca la seria de carti filozofice, pe care initial imi propusesem sa le public, in continuare sa le preced cu un fel de introducere generala. Acesta este un lucru pe care mi-l propun, daca imi da Dumnezeu zile, sa-l scriu in toamna care vine. Mai am o gramada de proiecte deschise, dar care nu sunt intotdeauna doar ale mele. Nu am facut inventarul dorintelor mele neimplinite, dar sunt in linii mari multumit de ceea ce mi s-a intamplat pana acum. Au fost si multe incercari, dar cred ca fiecare incercare mi-a servit la ceva. Un moment greu din viata mea a fost cel de ruptura, care s-a facut fara voia mea, mi-a rupt la un moment dat existenta in doua si i-a dat un cu totul alt curs decat cel pe care il planuisem in tinerete. A fost un moment dur, dar pana la urma s-a lasat totusi cu o traiectorie destul de rodnica. Este vorba de momentul in care am fost blocat in tara, spre sfarsitul studiilor pe care le urmam in Franta. Am fost impiedicat sa ma intorc acolo unde era toata familia mea.

Cred ca spiritul tanar este un dar de la Dumnezeu. Mama mea a trait in jur de 90 de ani, iar bunicul meu patern a trait 99 de ani. Ceea ce ma remonteaza intr-un moment greu sunt albastrul cerului, verdeata ierbii si privirile semenilor mei. Ma bucur de prietenia a foarte multa lume si cred ca asta este o izbanda. Consider ca prieteniile reprezinta una dintre marile bogatii pe care un om le poate avea. Oameni care mi-au schimbat viata nu au fost, dar care mi-au marcat-o da. Marcat, adica adancit. Profesori de-ai mei, de pilda unul dintre profesorii mei din liceu, care a insemnat foarte mult pentru mine si pe plan intelectual, si sentimental. Adica, i-am ramas recunoscator toata viata. A fost primul meu profesor de filozofie. Limbile clasice tot de la el le-am invatat. Se numea Constantin Ciofleci. Mai sunt si profesorii mei de la Universitate: Vianu, Nae Ionescu, Radulescu-Motru, Mircea Eliade, carora le pastrez o memorie, o recunostinta care din pacate nu i-a mai prins in viata.

Intrarea Romaniei in Uniunea Europeana o vad cu foarte mult optimism, cu foarte multa luciditate si cu o privire aspra spre conationalii mei care as dori sa invete lectia unui trai in comun care sa fie benefic pentru toata lumea. Daca suntem cu adevarat inteligenti si invatam lectia repede o sa fie foarte bine."