Astazi e ziua ta... - Mugurel Vrabete

"Indiferent de aritmetica, lucrurile merg inainte"

Iubeste chitara de cand era in clasa a IX-a, a renuntat la meseria de arhitect pentru muzica din 1986, iar un an mai tarziu s-a alaturat celor de la Holograf. Astazi, Mugurel Vrabete implineste o cifra rotunda, 50 de ani.

"Noul an care incepe in viata mea il voi primi cu liniste, pentru ca de obicei schimbarile aritmetice nu sunt neaparat insotite si de schimbari spectaculoase in viata. Ziua mea ma va prinde la Iasi, unde avem un spectacol. Chiar ma bucur ca imi sarbatoresc ziua cu ceea ce fac de atata vreme. Voi sarbatori impreuna cu colegii mei, dar si cu alti prieteni cu care am fost in alte trupe, vor fi si ei acolo. Cele mai frumoase aniversari sunt cele din copilarie. Atunci orice aniversare si orice sarbatoare le vedeam cu alti ochi. Una din aniversarile de care mi-aduc aminte mai bine, cu toate ca nu a fost nimic extraordinar, dar era incarcata de emotiile varstei, a fost cea de la 16 ani. Mi-aduc aminte bine, pentru ca sentimentele, amintirile varstei, sunt mai puternice. Daca m-ar fi intrebat cineva ce o sa fac la 50 de ani, as fi fost convins ca nu o sa mai cant, surpriza este ca intotdeauna viata tine mai mult decat credem noi si, indiferent de aritmetica, lucrurile merg inainte, iar pentru mine acesta este cel mai frumos lucru. Implinesc cifra aceasta rotunda fiind sanatos, fiind in activitate (cred ca este important) si am o groaza de planuri pentru viitor. Fireste, viata este o tesatura de sperante si de regrete, dar nimic important nu s-a intamplat pe care eu sa-l fi dorit si sa nu il fi facut. De fapt, au fost doua momente decisive. Nu as schimba nimic in viata mea, pentru ca in decursul ei am tot schimbat. Si profesia. Acum sunt intr-un moment de liniste si mi-e bine. Nu vreau sa mai schimb nimic din felul in care merge viata mea acum. Nu as putea comite o nedreptate, sa insel, sa fur pe cineva cu buna stiinta, cu premeditare si cu siguranta nu as face rau, nu as chinui nici un animal. De foarte multe ori mi-e greu sa refuz niste oameni, de foarte multe ori programul sau viata mea e complicata tocmai pentru ca nu am stiut sa spun nu. Poate ca acesta ar fi un obicei de care as vrea sa scap. Ce ma face sa zambesc? Un lucru bine facut. Cand ascult o piesa frumoasa sau cand vad un film bine facut. Cand vad un drum absolut perfect... E drept, la noi nu am vazut asa ceva, dar cand te impresioneaza o chestie care este perfect rotunda, ei bine, asta ma face sa zambesc. Modele am avut intotdeauna. Asa se formeaza oamenii. Modelele copilariei noastre, am descoperit noi mai tarziu ca nu erau la fel de adevarate, dar, false sau nu, ele reprezentau intotdeauna modele pozitive. Eroii cartilor (rusesti) copilariei mele erau geologi, exploratori, astronauti. Cred ca nu a fost rau ca voiam sa imitam oameni care cum-necum faceau lucruri pozitive. Admir de multe ori oameni care au realizat in tacere, avand in dreptul lor ani de munca, lucruri extraordinare. Ma enerveaza nu atat incompetenta, cat faptul ca multi oameni nu-si dau seama ca nu se pricep sa faca ceva si continua cu indarjire sa faca lucrul respectiv, omorand si viata lor, si pe a celor din jur, care nu au nici o vina ca sunt amestecati in povestea asta. Cred ca eu ma definesc in cateva vorbe: «Branza buna in burduf de caine»." (Loreta Popa)

REGRET
"De foarte multe ori mi-e greu sa refuz niste oameni, de foarte multe ori programul sau viata mea e complicata tocmai pentru ca nu am stiut sa spun nu. Poate ca acesta ar fi un obicei de care as vrea sa scap" - Mugurel Vrabete, membru al trupei Holograf