Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
“Păşind în lungul văilor de râu...”
Profesor universitar doctor Nicolae Anastasiu, fost preşedinte al
Societăţii Geologice a României, îşi sărbătoreşte astăzi ziua de
naştere. La mulţi ani!
Desen de Romeo Răileanu
“Luna ianuarie este pentru mine, dincolo de bucuria unei aniversări pe care o trăiesc alături de familie şi de prietenii mei de-o viaţă, momentul dăruit studenţilor mei: se termină un semestru, se pregătesc examenele sesiunii de iarnă, se aplică pentru noi proiecte de cercetare. Aşadar, evaluări, cercetări, redactări şi reflecţii. Şi, pentru că orice pas înainte înseamnă şi o privire în urmă, un moment aniversar devine şi un examen al împlinirilor, precum şi al întrebărilor ce aşteaptă un răspuns. Am fost şi sunt mândru de studenţii mei, care au reuşit prin licenţe, masterate sau doctorate. Aceştia sunt foarte mulţi şi bine văzuţi, atât în ţară, cât şi peste hotare.
Mă întrebaţi cum au fost începuturile... Din marea curiozitate de a recunoaşte, în «pietrele colorate» şi în stratele în care acestea se găsesc, istoria Pământului prin evenimentele care l-au generat, de la erupţiile vulcanice şi cutremurele de pământ la «zbuciumul» mărilor şi oceanelor, dependent, mereu, de schimbările climatice. Am avut maeştri înţelepţi şi erudiţi şi m-am specializat în studiul se-dimentelor, dezvoltând constant Sedimentologia şi ramurile noi care s-au desprins din ea. Cursul pe care-l predai, însă, nu poate fi numai rezultatul informaţiei pe care ţi-ai însuşit-o în timp; el trebuie să includă şi experienţa ta izvorâtă din cercetare. Mariajul acesta fericit, între latura educaţională şi permanentele căutări în lumea «pietrelor», care-ţi motivează cercetările din teren, reprezintă cheia unei cariere reuşite. Păşind în lungul văilor de râu din care adesea îţi culegi datele şi-ţi formulezi, fără prejudecăţi, întrebările şi apoi – după studii în laborator – cauţi răspunsurile, îţi statorniceşti o legătură directă cu Pământul căruia noi, geologii, îi aparţinem cu deosebire. Pentru mine, anul 2009 este momentul în care pregătesc transmiterea ştafetei, atrăgând spre acest fascinant domeniu tineri valoroşi – masteranzi, doctoranzi – şi sunt bucuros de aceasta. Apoi, el trebuie să fie şi momentul sintezelor. Alături de cărţile scrise până în prezent, port în mine de câţiva ani textul unei cărţi care îşi propune să se apropie atât de tineri, cât şi de vârstnici: Drumul pietrelor – o istorie a originii şi utilizării pietrelor de-a lungul civilizaţiilor în care acestea se regăsesc, din diverse locuri şi sub diverse forme.
Şi mi-aş mai dori ca aceia îndreptăţiţi să ducă mai departe «destinele» comunităţii noastre geologice, să nu uite misiunea pe care geologul trebuie să o aibă în societatea modernă confruntată astăzi cu apetitul, mereu în creştere, pentru noi resurse minerale şi energetice sau, din ce în ce mai des, speriată de efectele hazardelor naturale.”
