Astazi e ziua ta... - Nicolae Vacaroiu

Printre tot felul de sedinte, Nicolae Vacaroiu va ciocni astazi un pahar de sampanie cu toti colegii, indiferent de orientarea lor politica. Presedintele Senatului Romaniei implineste 62 de ani.

"Sunt destule zile cand nu apuc sa vad soarele..."

Printre tot felul de sedinte, Nicolae Vacaroiu va ciocni astazi un pahar de sampanie cu toti colegii, indiferent de orientarea lor politica. Presedintele Senatului Romaniei implineste 62 de ani.

"Speranta moare ultima, asa ca doresc ca noul an sa fie mai bun, mult mai bun decat cel care se incheie astazi. Au fost destule necazuri in 2005: inundatiile, pericolul gripei aviare, greve, cresteri de preturi la intretinere, scandaluri politice fara precedent si o politica economica complet gresita. Astazi o sa ciocnesc un pahar de sampanie cu toti colegii, indiferent de orientarea politica, pentru ca, oricat am fi de diferiti, eu am cultivat, ca presedinte al Senatului, o atitudine colegiala si un respect pe care ni-l datoram reciproc. In 1989 a fost ultima aniversare a zilei mele de nastere impreuna cu tatal meu. Regret enorm ca n-a mai apucat decat putin din schimbarile de dupa Revolutie si mai ales ca n-a apucat sa-si vada fiul prim-ministru. Sunt sigur ca ar fi fost foarte mandru de mine, chiar daca n-am fost un prim-ministru perfect. Tatii mai trec cu vederea greselile fiilor. Cand ai o activitate cu ritm intens, in care evenimentele se succed cu repeziciune, nu prea simti cand trece timpul, indiferent de varsta. Am fost patru ani prim-ministru, sunt la al doilea mandat de presedinte al Senatului si sunt destule zile cand nu apuc sa vad soarele. Intru dintr-o sedinta in alta, particip la o multime de actiuni de diplomatie parlamentara, primesc in audienta diverse personalitati, colegi, delegatii. Vin la mine din toate grupurile politice, pentru ca mi-am tinut promisiunea, facuta la alegerea mea, de a fi presedintele tuturor senatorilor. Nu ma plang ca muncesc mult. Imi place ce fac si simt ca ma bucur de respectul celorlalti, ceea ce reprezinta pentru mine un fel de combustibil launtric. Cea mai mare satisfactie a vietii mele este familia mea: fiul meu, Mihai, si sotia, Marilena. Suntem o familie unita, ne sprijinim unul pe celalalt in momentele mai dificile si m-as bucura ca vreodata sa fiu bunic. In privinta carierei am avut permanent un curs ascendent, de la economist stagiar pana la premier si presedinte al Senatului. Acum, cu experienta de azi, daca privesc in urma, probabil as fi luat alte decizii ca prim-ministru. Nu-mi caut scuze, dar vremurile erau tulburi, instabilitate politica, nu uitati ca am condus mult timp un guvern minoritar, greve violente aproape in fiecare saptamana, iar experienta trecerii de la comunism la capitalism era inexistenta. M-am hotarat sa intru in viata politica in ziua in care Ion Iliescu, pe atunci presedintele Romaniei, mi-a oferit sansa unica de a fi prim-ministru, chiar daca si pana la acel moment indeplinisem munci de inalta raspundere. In 1992 nu eram membru de partid. Am devenit abia in 1995, dar functia de premier nu poate fi separata de viata politica, indiferent daca esti sau nu membru al vreunui partid. Cateodata ma bate gandul ca, dupa terminarea acestui mandat de presedinte, sa lucrez in domeniul privat. Nu pentru ca as castiga de zece ori mai mult decat acum, dar acolo lucrurile sunt mai limpezi. Daca dai randament, mergi mai departe, daca nu, dai faliment. In politica poti sa faci o mie de lucruri bune, ca odata te trezesti din senin cu o campanie de presa impotriva ta, platita de adversari sau de parteneri. Chiar daca intra in fisa postului de om politic, ma deranjeaza enorm cand mi se aduc critici sau acuze fara legatura cu realitatea."

RETROSPECTIVA
"Acum, cu experienta de azi, daca privesc in urma, probabil as fi luat alte decizii ca prim-ministru. Nu-mi caut scuze, dar vremurile erau tulburi (...), iar experienta trecerii de la comunism la capitalism era inexistenta" - Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului Romaniei