"Astazi e ziua ta..." - Nina Cassian

In urma cu 20 de ani se stabilea in Statele Unite, cartile sale fiind atunci interzise in Romania. Exilul Ninei Cassian a fost tema jurnalului sau, inceput la debarcarea pe pamant american. De curand, ea a lansat in Romania cel de-al treilea volum din "Memoria ca zestre". Scriitoarea implineste duminica 81 de ani.

"Imi traiesc toate varstele deodata"

"Nu am nici un sentiment special in aceasta zi. Eu, in general, imi traiesc varstele simultan. Nu mi-am abandonat nici copilaria, nici adolescenta, nici prima tinerete, nici maturitatea, nici prima batranete. Imi traiesc toate varstele deodata. Nu mi-am facut nici un plan pentru ca sunt cam lipsita de vlaga din motive fizice. Prietenii mei stiu de ziua mea, ma suna, ma felicita si cam asta-i tot! O aniversare memorabila am descris-o pe larg in volumul III al «Memoriei ca zestre». Am fost intre prieteni, a venit o parte din floarea exilului romanesc si am fost sarbatorita la un restaurant. A fost foarte frumos, foarte miscator. Toti cei de fata, care ma cunosteau de mai demult, si-au amintit de episoade din trecut. In afara de degradarea fizica inevitabila, datorita varstei, si a unui accident pe care l-am suferit, in afara de aceasta degringolada a biologiei mele, nu simt nici o diferenta. Sunt tot aceeasi. Ceea ce e cam penibil! Sunt si infantila, cum eram la 5 ani. Nu e de lauda, dar pur si simplu natura mea psihica e astfel alcatuita, incat nu simt nici o diferenta. Cea mai mare implinire a mea poate fi chiar supravietuirea. Poate fi faptul ca am ajuns la o varsta inaintata si ca poezia mea place in noul meu teritoriu, ca sunt stimata. Iata, in februarie, ma sarbatoreste Poetry Society of America, pentru implinirea acestei glorioase, dar invalide varste. Asta este o implinire, fara indoiala. Alta implinire de ordin personal este faptul ca mi-am gasit un partener de viata extraordinar, care e sotul meu de sapte ani, si ca inca mai scriu poezii. Unul din regretele mele majore este faptul ca m-a parasit muzica, ca nu mai compun. Alt regret este ca la 60 de ani a trebuit sa ma stramut intr-o lume total straina mie, dar asta s-a petrecut acum 20 de ani si ceva... Marile mele iubiri au fost muzica si literatura, dar la un moment dat muzica a prevalat, ajunsese tinta si idealul suprem. Acum am ramas cu literatura... Imi doresc sanatate mie si sotului meu, daca e posibil, si sa nu-mi sece izvorul laptelui, adica sa mai fiu in stare sa scriu si sa ofer ceva publicului, daca acest public ma mai vrea. Cadouri de ziua mea? Ma bucur de orice. Si daca mi se aduc mititei, si daca mi se aduce o floare, o carte, n-am nici un fel de preferinte. Dar imi place sa primesc si imi place sa dau. Am chiar o carte cu titlul «Sa ne facem daruri»".