Astăzi e ziua ta: Ovidiu Lipan

Cel mai cunoscut toboşar al Româ­niei, Ovidiu Lipan Ţăndărică îm­pli­neş­te astăzi 58 de ani. La mulţi ani!

"Trăiesc o perioadă frumoasă, putem să călătorim mai mult, nu mai avem probleme de rivalităţi, noi ne-am ocupat locurile ca şi artişti în societate, suntem mult mai detaşaţi de orice concurenţă şi facem lucrurile din plăcere. E un moment al vieţii mele în care trăiesc din plin. În feb­rua­rie voi fi alături de Phoenix în Bu­cureşti, vom avea un concert, în­cer­căm să fim aproape de public. Vom sărbători încă o dată Anul Nou, pentru că am fost mai toţi plecaţi din ţară.

Noi ne-am format în România, cu toate că suntem, mulţi dintre noi, cetăţeni ai altor ţări, am fost foarte influenţaţi de cei de şapte ani de acasă şi cultura românească ne-a influenţat foarte tare călătoria prin lume. Dacă n-am fi demonstrat că asta vrem să facem şi că facem bine ceea ce facem, cred că publicul român ne-ar fi pierdut de-a lungul anilor. Longevitatea noastră se datorează continuităţii şi dorinţei de a ne ridica la fiecare încercare şi de a merge mai departe. Am demonstrat nouă, spiritualităţii şi oamenilor din jurul nostru că asta vrem să facem. Foarte mulţi se miră că încă mai avem public, că încă n-am ieşit la pensie. Tinerii din ziua de astăzi au o acceptanţă foarte interesantă asupra grupului Phoenix.  Muzica pe care o fac, proiectul meu cu Stelu Enache, ocupă un spectru larg de public, oameni cărora le place stilul balkan, îmbinarea asta de cultură regională, stilul de muzică balkano, multietnic cu influenţe aromâneşti, greceşti, slave etc.  Vom avea un concert la Sala Palatului, «Ovidiu Lipan – Balkan Power», în perioada Paştelui, va fi un spectacol grandios, cu «Fanfara 10 prăjini». Încerc anul acesta să-mi pun în scenă visul, «Ge­tica», un spectacol multimedia de care am tot vorbit, care să continue «Visul Toboşarului».

 E foarte greu să schimbi ceva dintr-o dată. Întotdeauna am spus că noi suntem supuşi unor presiuni foarte puternice din mai multe puncte de vedere. Dacă ni s-ar fi dat jucării rotunde şi frumoase, am fi ştiut să construim ceva, dar ni s-au aruncat de peste tot nişte chestii care înţeapă, zgârâie şi te dor când le ţii în mână. Aşa că, cred că ar fi mai bine să plece de la noi fiecare inţiativă, să nu mai aşteptăm să ni se dea.

Una dintre cele mai frumoase amintiri ale vieţii mele este de la 12 ani, când repetam cu «Club69», formaţia de Iaşi, apoi cu «Dragonii», la Institutul Pedagogic. În loc să mă duc la şcoală, băteam la tobe ca un nebun. Mi-aduc aminte cu foarte mare plăcere de perioada aceea. Mă gândesc cu mare plăcere şi la perioada în care am plecat în Germania, în boxe. Mi s-au întâmplat lucruri care mi-au schimbat viaţa şi modul de a gândi. Nu multă lume a avut şansa să părăsească ţara în nişte boxe, într-o perioadă în care nici musca nu ieşea din România.

Am rămas undeva între adolescenţă şi maturitate, într-un spaţiu neconvenţional, fără timp, undeva unde vârsta mea biologică nu are nici un fel de influenţă asupra vârstei mele fizice şi psihice. Îmi retrăiesc copilăria atât de puternic, încât îmi doresc să devin mai matur. Mi-e dor de perioada adolescenţei, atunci când toţi cei dragi încă erau în viaţă."