Formatia Compact merge inainte. Singurul mod de a omagia si pastra vie amintirea colegilor lor, Teo Peter si Emil Laghia, prematur disparuti dintre noi, este de a-si continua activitatea muzicala si concertistica. Solistul trupei, Paul Ciuci, implineste astazi 50 de ani.

"Datorita publicului... am continuat"

"Implinesc o jumatate de secol, dar la minte tot optsprezece ani am, adica sunt capabil de orice prostii si de orice nebunii pe care le faceam la optsprezece ani. In schimb, a crescut simtul raspunderii. Nu mai fac chiar orice prostii pentru ca stiu ca acasa ma asteapta o familie care ma iubeste, stiu ca sunt mai expus publicului decat inainte, cand nu ma stia foarte multa lume, dar una peste alta eu cred ca starea interioara este foarte importanta. Chiar daca implinesc cincizeci de ani, ma simt asa usurel si capabil sa iau lucrurile de la capat oricand. Nu ma sperie gandul ca am trecut de varful dealului si urmeaza valea. Tocmai ne-am intors dintr-un miniturneu de patru zile si acum urmeaza o saptamana de pauza. Ajungem un pic acasa, stam si cu familiile, si dupa aia o luam de la capat. La toamna lucram la disc, ne adunam la locul de repetitie si sa speram sa apara in septembrie-octombrie. Nu pregatim ceva nou. Este concertul de la Teatrul National, din martie 2006. Il punem pe suport audio. Am terminat videoclipul si uite asa suntem ocupati tot timpul, gasim cate ceva nou de facut. Anul acesta, exceptand niste momente nu foarte fericite, ma gandesc la pierderea celor doi colegi ai nostri (n.r. - Teo Peter, Emil Laghia), pot sa spun ca a fost OK. Am incheiat si un turneu in America, niste turnee de succes in tara, trupa a devenit mult mai legata, ne simtim foarte bine unii cu altii, radem, glumim, mergem mai departe... Orice formatie care face ce facem noi are nevoie de sustinerea permanenta a publicului, indiferent prin ce trece. La noi, chestia asta a fost mult mai puternica, pentru ca datorita publicului si incurajarilor lui noi am continuat. Noi chiar daca nu am cantat vreo doi ani, publicul nu ne-a uitat. Reactia lor a fost foarte, foarte primitoare cand ne-au vazut pe scena. Adevarul este ca noi suntem foarte sinceri cu publicul, nu facem play-back, cantam la modul foarte sincer, si chestia asta ei o apreciaza intotdeauna.

Fiecare concert al nostru este in memoria colegilor nostri. Nici nu putem face altfel. Dar un concert special in memoriam, nu stiu daca in momentul asta din punct de vedere financiar il putem sustine. Noi suntem prieteni intre noi, de aceea formatia asta a mers inainte. Cine nu a fost prieten cu noi, si-a gasit un alt drum sau alta preocupare. Asa ca prietenia este primul nostru motiv pentru care suntem impreuna. Ne simtim bine unii cu altii. E ca intr-o casnicie. Daca nu mai comunici cu celalalt, se duce naibii toata sandramaua."