De-a lungul timpului a demonstrat ca nu straluceste doar in comedie. "Cinci femei de tranzitie" este piesa pe care Rodica Popescu-Bitanescu a propus-o publicului in calitate de dramaturg, regizor si actor. Astazi, actrita implineste 63 de ani.

"Am un mare apetit de a scrie dramaturgie"

"In aceasta perioada, Teatrul National este in concediu, deci si eu. Dar nu am stat acasa si m-am odihnit. Timp de o saptamana sau doua am pregatit, am repetat si am inregistrat emisiunea «50 de ani de televiziune, 50 de ani de divertisment in 50 de emisiuni». O saptamana intreaga, de la 14 august pana la sfarsitul saptamanii, eu impreuna cu Vlad Enachescu prezentam emisiunile, in special de divertisment, din diferiti ani. Bineinteles ca apar si eu la un moment dat in aceste emisiuni cu momente retro, momente in care am cantat, am jucat teatru, in care am interpretat diferite personaje, am facut chiar si compozitie.

Mi-am incheiat de curand si cea de-a doua piesa a mea. Prima a fost «Cinci femei de tranzitie», spectacol in care am jucat si pe care l-am si regizat. Se joaca de trei ani si jumatate la Teatrul National, cu casa inchisa. Spectatorii, pe strada, cand ma intalnesc, imi zic: «Abia asteptam din septembrie-octombrie sa venim sa revedem piesa». Deci, exista public care vine sa vada a doua si a treia oara spectacolul si asta mi-a dat mie curaj. Acum, dupa cum am spus, am finisat a doua piesa, am incheiat-o si de saptamana viitoare, cred, incep a treia piesa. Am un mare apetit in acest concediu de a scrie dramaturgie. E foarte greu sa scrii piese de teatru, pentru ca e greu sa le scrii bine. Eu nu am avut talent la scris. In viata mea nu am scris o poezie, dar aici e altceva. Probabil ca la un moment dat am simtit nevoia sa scriu in special pentru actrite, pentru ca, pentru noi, dramaturgii scriu cel mai putin. Cei mai avantajati sunt barbatii. Ei au rolurile principale si multe. Noi, femeile, suntem pe planul doi. Si, atunci, am simtit nevoia sa scriu pentru colegele mele si am scris cu atata simplitate si sinceritate, ca ele au invatat foarte repede textul. Probabil de aceea si prinde foarte mult la public.

Eu nu pot sa fiu decat sincera. Daca nu sunt sincera pe scena, atunci cand plang sau cand rad, spectatorul ma simte. Asa e si la scris. Eu nu scriu decat atunci cand am pofta, cand am o idee. Frazele pe care le scriu vin din inima. Marele nostru scriitor si dramaturg Ion Baiesu mi-a spus cand eu abia intrasem in teatru, eram incepatoare: «Rodica, de ce nu scrii?». Eu m-am simtit atat de prost, pentru ca mi s-a parut curios ca un om atat de talentat ca el, un mare scriitor sa-mi spuna mie de ce nu scriu. Mi-a spus ca nu trebuie sa stiu sa scriu, ci ca trebuie sa scriu asa cum vorbesc. Poate ca a simtit el ceva, ca as avea aceasta calitate, dar nu s-a gandit atunci la dramaturgie. Nici eu, bineinteles."