In presa a intrat in anul 1998, la Departamentul de stiri al Radioului Nord-Est din Iasi. Acum este la Antena 1, Bucuresti, editor-prezentator al Observatorului de la ora 13:00 si al celui de la ora 16:00. Astazi, Simona Gherghe implineste 29 de ani.

"Nu m-am gandit sa fac televiziune"

"E marti. Ma trezesc dimineata, ma duc la munca, am doua jurnale de facut. In mod normal ma trezesc la 8:50, dar pe 31 ma trezesc de fiecare data la 6:50, pentru ca este ora la care m-am nascut si ai mei ma suna in fiecare an. Este o traditie in familie. Nu au facut niciodata rabat de la aceasta traditie, mai ales acum, ca sunt departe de casa, si cu atat mai mult isi doresc sa ma felicite primii. Sunt singura la parinti si sunt foarte apropiata de ei. Nu vor veni aici de ziua mea, pentru ca ei lucreaza, dar o sa vorbim cu siguranta si o sa-mi fie aproape macar asa. Nu ma deranjeaza ca am un an in plus. Sunt mandra de varsta mea, nu am de ce sa o ascund. Imi place sa cred ca sunt mai tanara decat atunci cand aveam 18, 20, 23 de ani. M-am schimbat mult de atunci. Sunt mai sportiva, mai voluntara si poate mai vesela. Este esential sa ai pasiuni. Iubesc foarte mult oamenii care au pasiuni. Imi doresc sa fiu sanatoasa atat eu, cat si familia mea, sa le mearga bine parintilor mei, sa se bucure de mine. Nu-mi doresc lucruri mari, pentru ca din lucrurile marunte viata se face frumoasa.

A fost un an bun. Am un jurnal in plus, toate celelalte sa zic ca mi-au mers bine. Pe plan personal sunt inconjurata de prieteni care imi sunt alaturi de fiecare data cand am nevoie de ei. Abia astept sa vina iarna si sa merg la schi. Asta este marea mea pasiune de vreo trei ani incoace. Cea mai mare fericire pentru mine ar fi sa ninga la munte de ziua mea.

Au fost multe lucruri cu care ma mandresc de-a lungul anilor. Pun suflet in absolut tot ceea ce fac, sunt importante fiecare jurnal, fiecare aparitie. Sunt pasionata de profesia mea si muncesc foarte mult, pentru ca nu imi permit sa apar nepregatita. La primul meu jurnal nu am avut emotii, pentru ca nu m-am gandit sa fac televiziune. Daca mi-as fi dorit sa fac lucrul asta, cu siguranta as fi luat lucrurile mult mai in serios. Le-am luat in serios, dar am intrat foarte sigura pe mine, aveam in spate patru ani de radio, stiam sa vorbesc, stiam ce inseamna stiri. M-am gandit ca, atata vreme cat stapanesc bine domeniul stirilor, nu are ce sa mi se intample rau.

Sunt multe lucruri care ma afecteaza si de multe ori am simtit un nod in gat in timp ce prezentam o stire. Asta e, din pacate, mai dam si nenorociri la televizor. Suntem oameni si e normal sa ne impresioneze. M-a impresionat foarte tare, chiar m-a marcat povestea lui Vladut. Am fost acolo si am participat la cautari. Nu poti sa fii rece in fata unor asemenea necazuri. Dar trebuie sa mergi mai departe, nu ai ce sa faci."