Printre numeroasele distincţii pe care le-a primit de-a lungul carierei sale se numără Premiul pentru cel mai bun actor (1984) la Santarem - Portugalia şi Premiul UCIN pentru cel mai bun documentar, "Piaţa Universităţii - Bucureşti" (1991). Cea mai importantă realizare a sa, filmul "Moromeţii", a obţinut 16 premii. Regizorul Stere Gulea implineşte astăzi 64 de ani.
"N-am mizat totul pe profesieâ¦
""Nu ştiu dacă pot să mă felicit pentru ceva anume. Pot spune insă că am o oarecare mulţumire că n-am mizat totul pe profesie. Am şi o familie, şi cred că asta a fost un lucru bun pentru mine, mi-a asigurat un echilibru de care eu am mare nevoie. Motive de mustrare? Oho! Multe! N-aveam ce căuta in postul de conducere de la TVR. A fost o naivitate şi o prostie. Că vrem că nu vrem, televiziunea este o concurenţă redutabilă pentru cinema. Din păcate, televiziunea a devenit un model exclusiv pentru lumea de azi şi nu intotdeauna modelele de acolo sunt chiar modele de urmat.
Cred că am fost un om extrem de norocos: aveam deja 32 de ani, doi copii şi incă nu ştiam ce vreau să fac. Eram redactor la Studioul cinematografic Bucureşti şi am fost restructurat şi aruncat la Buftea, pe post de asistent de regie. Atunci mi-a incolţit ideea de a face film. Evident o himeră. Dar a apărut in viaţa mea marele actor TOMA CARAGIU, care a văzut un filmuleţ făcut de mine la TVR şi a decis că eu trebuie să fac film. Aşa am ajuns regizor.
Comunismul a făcut multe rele, dar n-a putut să ia şi inteligenţa oamenilor. «Moromeţii», vorbim in primul rănd de roman şi după aceea de film, este un omagiu adus inteligenţei ţăranului romăn, considerat, pănă la el, primitiv şi inapoiat. Ţăranul romăn a fost ţinut in inapoiere, pentru că guvernanţilor de la noi, din toate timpurile, le-a păsat prea puţin de omul simplu. Să faci un film după o capodoperă cum este romanul «Moromeţii» şi să intălneşti oameni de diverse vărste şi categorii care să-ţi spună că este cel mai autentic film romănesc, chiar dacă nu e aşa, nu e puţin lucru. Fără doar şi poate că «Moromeţii» este pănă acum cea mai importantă realizare a mea. Regret că am făcut filmul «Castelul din Carpaţi». Romanul merita o soartă mai bună.
Dacă aş putea reintoarce timpul, un singur lucru aş schimba in viaţa mea: să fiu mai muncitor. In viaţa mea profesională am avut filme model. Oameni mai puţin.
Nu prea sunt obişnuit să-mi petrec in vreun fel ziua de naştere. Dacă se intămplă să fie prin ţară cei doi copii ai mei este cel mai mare dar pe care mi-l poate face Dumnezeu. Cel mai mult imi doresc să termin filmul pe care abia l-am inceput şi, cum spun băieţii de la Zdob şi Zdub, să fie paci şi să fii bini."