Astăzi e ziua ta... Valentin Darie!

"Dacă ar fi după sufletul meu, aş prefera să joc în sălile cu public pentru că nu există satisfacţie mai mare în viaţa unui artist decât aplauzele care confirmă va­lorea actului artistic", ne-a mărturisit "divertisul" Valentin Darie, talentatul interpret al personajului "Băsescu".

"Eram vioristul regimentului..."
În prima zi a Sfintelor Paşti şi-a sărbătorit ziua de naştere. La mulţi ani!
"Ca de obicei în zi aniversară, jumătate sunt trist, jumătate sunt bucuros. Trist pentru că am mai îmbătrânit cu un an şi bucuros că am mai trăit unul. Anul acesta e unul special pentru că ziua mea de naş­tere a coincis cu prima zi de Paşti, şi ca să nu fie numai două aniversări, în aceeaşi zi, evident ca să ţin minte, s-a redeschis şi clubul Arsenal, pe care l-am reorganizat şi modernizat aşa cum vă garantez că nu mai există altul în ţară.

În ceea ce priveşte grupul Divertis, pot să vă spun că sunt un mare norocos. În 1982 Toni Grecu şi ceilalţi membri - Dorin Antonesei, Florin Constantin, Silviu Petcu şi Cristian Greţcu - au conside­rat că le-ar trebui în grup un tip nici frumos, nici deştept, dar extrem de talentat după chipul şi înfăţişarea mea. Aşa că, cei cinci s-au transformat în cei şase «divertişi». Până la rolul «Băsescu» pe care îl joc acum, toată lumea mă ştia «omul cu vi­oară» pentru că la asta mă pricepeam cel mai bine - gag-uri muzicale la care mă descurcam foarte bine. Momentele frumoase din viaţa mea sunt legate tot de grupul Divertis din perioada studenţiei, mă refer aici la cantitatea şi intensitatea lor. Evident că nu s-au terminat atunci, dar au fost de altă factură. Primele satisfacţii personale le-am avut până în clasa a VIII-a, când în fiecare an terminam cla­sa cu coroniţă. Îmi dă­deau coroniţa pă­rinţii de bucurie că am trecut clasa. Din clasa a VIII-a până în a XII-a mi-a venit mai uşor pentru că nu se mai dădeau premii. Din armată am ieşit un mare tanchist, mai ales că toată ar­mata am cântat la vioară. Nu eram trom­petistul regimentului, ci vioristul regimentului. În studenţie m-am adaptat uşor la viaţa de noapte, iar ca viitor ingi­ner mecanic cântam destul de bine la vi­oară. După anul 1993 când am început şi eu privatizarea încet, încet am intrat în lumea afa­cerilor, rezultatele cunos­cân­du-se abia după 15 ani de muncă. Aceşti 15 ani au fost grei, dar acum îmi aduc aminte cu plăcere de acea perioadă. În tot acest timp am învăţat că nu poţi reuşi decât dacă eşti serios, corect cu tine şi cu cei cu care intri în contact. Altă reţetă a reuşitei nu o cunosc. Dacă ar fi să mă mai nasc o dată ar trebui să le mai mulţumesc încă o dată pă­rin­ţilor mei pentru răbdarea şi înţelegerea cu care m-au educat pentru că nu aş dori nici o schimbare în viaţa mea, aş dori să fiu acelaşi şi să fac ceea ce am făcut până în prezent. Mi-aş dori ca toţi oamenii din jurul meu să fie harnici, veseli, înţelegători, bo­gaţi, sănătoşi că atunci şi eu aş fi printre ei. Aşa că, oa­meni buni, de ziua mea vă doresc «La mulţi ani!» şi tot binele din lume."