Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actorul Alexandru Repan sărbătoreşte 74 de ani de viaţă şi pregăteşte un nou spectacol – “Rapsodie în roz” – o dramatizare după romanul “Oscar şi Tanti Roz” de Eric-Emmanuel Schmitt. S-a dăruit teatrului românesc şi publicului său şi le-a oferit momente de neuitat. Alexandru Repan nu va face nimic special de ziua sa, ci va sărbători alături de cei doi fii. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”
“M-am născut în război, cu un an înainte de a intra România în război cu Uniunea Sovietică. Prima copilărie am avut-o în anii cumpliţi de după război, cu sărăcia, cu seceta din Moldova, instaurarea, încet-încet, a comunismului. După aceea am început să fac o şcoală, în '48, şi am terminat un liceu, apoi am făcut o Facultate de istorie, după aia în fine am ajuns la ceea ce îmi doream de când m-am născut şi am ajuns şi eu ce am ajuns astăzi. Minunea vieţii este că te naşti, după aia că te trezeşti în fiecare dimineaţă, că răsare soarele, că se ridică, că apune, sau că se învârte Pământul, este acelaşi lucru, fiecare zi din viaţa omului este o minune lăsată de Dumnezeu şi ea trebuie să fie cea mai frumoasă dintre toate şi fiecare este frumoasă în felul ei chiar dacă unele aparţin tragicului, dramaticului sau nefericirii, dar şi astea fac parte din viaţa omului şi ele trebuie sublimate la fel ca şi momentele de bucurie şi de scânteie. Aşa că viaţa este un lucru, un dar pe care ni-l face Dumnezeu şi pe care trebuie să-l apreciem ca pe un dar foarte preţios.
Mi-aş fi dorit să joc Cyrano de Bergerac. Nu se mai poate acum, pentru că e prea costisitor să se pună în scenă o asemenea piesă. Mi-aş fi dorit să joc Iago, dar acum nu mai am vârsta lui Iago. Nici caracterul lui, dar... o să încep probabil o piesă de teatru, Shakespeare, în regia domnului Masaci, care este un regizor foarte drag sufletului meu şi cu care am mai jucat două piese la Teatrul Nottara, probabil că va fi «Furtuna» de Shakespeare.
Când eşti tânăr îţi închipui că eşti mult mai bun decât eşti. Că poţi mai mult decât poţi. Este o calitate, dar şi un defect al tinereţii. Încrederea mare se poate transforma în aroganţă. E bine să te uiţi în stânga şi-n dreapta ta când eşti tânăr şi să-i vezi pe cei care au jucat teatru înaintea ta”.
