Una dintre cele mai apreciate actrite autohtone si nu numai, Medeea Marinescu implineste astazi 38 de ani. La multi ani!
“Si uite asa a mai trecut un an. Doamne, ce repede trece timpul! Da Vinci spunea ca timpul e suficient pentru cei ce stiu sa il pretuiasca. Recunosc, nu am atins inca adevarul acestei fraze, nu stiu cat de mult am reusit sa il dramuiesc cu intelepciune, stiu insa ca am incercat sa il traiesc frumos.
Pentru mine cel mai important si cel mai pretios e timpul petrecut cu fiul meu. Sa retraiesc bucuria primelor descoperiri, sa ma joc si sa pot spune , sa cant in mica noastra orchestra improvizata (cu tati la chitara, mami la pian si Luca la microfon), sa ma bucur de fiecare sarbatoare petrecuta cu marea mea familie, in fine, sa inteleg in fiece clipa ca asta e bucuria cea mai mare, cea care conteaza cu adevarat in aceasta viata.
N-as vrea sa fac un portret idilic al vietii mele. As exagera si as putea fi suspectata ori de naivitate ori de ipocrizie. Nu. Insa imi place sa ma gandesc si sa vorbesc despre ceea ce imi umple viata, ceea ce imi da putere si ma ajuta sa pun in paranteze micile dezamagiri. Pentru ca am de a face (mai ales in profesia mea) cu oameni mari dar, din pacate, si cu oameni mici, intalnesc in lungile mele turnee (si Slava Domnului, calatorind in tara si peste granite alaturi de Florin Piersic, ca , am avut din plin ocazia sa observ).
Public deschis si generos, bucuros sa ne redea din emotia pe care au trait-o privindu-ne pe scena, dar ma lovesc, iesind din sfera artei, de figuri rudimentare si agresive, sau, si mai grav, de chipuri triste si resemnate. Pe toate le observ si le resimt deopotriva, incerc sa raman lucida, in echilibru, calma in fata vacarmului naucitor al vietii cotidiene.
Ma apropii de vacanta. Am calatorit mult. Tocmai m-am intors de la Paris, unde am jucat bucurandu-ne de sali pline cu un public entuziast alaturi de Florin Piersic, spectacol semnat de maestrul Radu Beligan. La Teatrul National joc , , , (chiar in aceasta seara, de ziua mea). Am sansa de a face parte din distributia unor spectacole de succes, in care munca noastra (a tuturor actorilor) e vazuta si rasplatita. Cred ca important in aceasta profesie e sa ai mereu constiinta lucrului facut cu credinta, cu daruire. Si poate ca ar trebui sa fiu mai putin ingaduitoare cu cei ce nu inteleg sau nu respecta aceasta stradanie. Insa asta, e deja, o alta discutie.
Am planuri, vise, proiecte, si sigur, speranta ca ele se vor infaptui. Dar, mai presus de toate, stiu ca am o familie unita, un sot si un fiu care imi sunt alaturi. E tot ceea ce conteaza.
Le urez tuturor celor ce citesc aceste randuri o primavara frumoasa, luminoasa si plina de speranta!'