Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Maine e zi insemnata in Calendarul Popular al romanilor si e bine sa luam aminte. 'Ii zi raua de tat feliu de boli… ciuma… varsat… friguri, ca Domnu’ Dumnezau i-o dat Sfantului sa tana toate boalele din lume si sa faca ce-o vre cu iele pantru uamenii rai… Haralambu de ciuma… ase sa spune… tane moartea intr-un drot si-o slobode la hai cu inima neagra.' (Marcel Laptes – 'Timpul si sarbatorile taranului roman').
Sfantul Haralambie, Haralam 'de ciuma' sau 'de boale', cum ii spun taranii, a primit de la Dumnezeu putere asupra mortii si a bolilor cele rele, multe dintre ele fiind fara de leac in veacurile trecute. Anticipata in Calendarul Popular inca din luna ianuarie prin 'Atanasia Ciumelor', sarbatoare peste care s-a suprapus praznicul Sfintilor Atanasie si Chiril (considerati si ei aparatori de boli), ziua de 10 februarie este respectata cu strictete in toate zonele tarii.
Despre Sf. Haralambie circula multe legende, toate dintre acestea incercand sa explice marele har cu care a fost investit de Dumnezeu: 'Sfantul Haralambie, care fusese dintru-intai cioban la oi, a invatat de la un doftor lecuirea tuturor felurilor de boli si, tamaduind oamenii fara plata, lumea l-a facut Sfant. Ivindu-se insa intr-un rand Ciuma, oamenii au inceput sa moara cu droaia si, in putina vreme, a ramas singur, singurel. Dumnezeu i-a dat atunci Sfantului Haralambie Ciuma in seama. De atunci, el tine Ciumele de par, ca sa nu-si mai faca de cap, cum si-au facut cu ai lui. Cateodata le scapa, si atunci Ciumele se reped in lume ca lupii intre oi. Deosebirea este numai ca lupul omoara cat omoara si se duce, in vreme ce Ciuma ia de-a randul, si pe bun, si pe rau, pana baga Sf. Haralambie de seama, si o strange din nou din lume, inhatand-o de par'. (I. Candrea).
Intr-o alta legenda, Sfantul e razbunator si cumplit. Cu toate ca tine Ciuma legata de grumaz cu un lant de fier, ii da drumul din cand in cand in lume pentru a se razbuna pe cei care nu-i cinstesc ziua 'si Ciuma, care are aripi si o sabie lata in mana, cum se vede scapata din lantul in care e inferecata, indata alearga la oamenii ce nu-i tin ziua, si pe toti ii omoara'. (S.Fl. Marian) Oamenii se tem de ea, pentru ca 'Ciuma este o dihanie nevazuta, cu un picior de vaca si unul de om, cu coarne si cu coase in mana, cu care secera sufletele vitelor si ale oamenilor'. (Th. Sperantia) si nu-i pronunta numele pentru a nu o invoca, spunandu-i Alba, Maica Batrana sau Calatoarea. Ii aduc drept ofranda adevarate ospete ritualice pentru a o satura (in precrestinism se pare ca existau si sacrificii umane) si ii fac vesminte noi, spre a o indupleca sa plece mai departe in lungul ei drum prin lume. Camasa Ciumei trebuie facuta intr-o singura noapte, de noua femei iertate, pentru a fi agatata inainte de rasaritul soarelui intr-un copac din hotarul satului. Inainte vreme, cu Camasa Ciumei se imbraca o figura antropomorfa construita din paie, in timp ce – in unele sate – prin gura vesmantului trebuiau sa treaca toti oamenii din comunitate, pentru a fi feriti de cumplita boala. Astazi, desi ciuma a disparut de mult, oamenii tin sarbatoarea pentru ca Haralamb sa-i apere de celelalte boli.
Mai mult, cum el este Sfantul care ia sufletul omului cand isi da duhul, se spune ca celui care lucreaza de ziua lui 'ii iese greu sufletul din trup'. Asa ca, pe langa ofrandele aduse Ciumei, se imparte de sufletul Sfantului Haralambie si coliva. Pentru Ciuma, femeile fac un colacel ritual (Colacul Ciumei), pe care il rup in patru bucati si arunca in cele patru vanturi. In Hunedoara este vie o practica straveche, consemnata de etnologul Marcel Laptes: 'In satul Bosorod facem «Hrana Ciumei»… mai acolo, in hotaru’ satului punem o cruce din lemn de prun si jos punem oase de-alea mari de nu le mai manca canii… un darab de pita d-aia veche si puneam sa mance ciuma sa nu vina in holdele noaste… ase… altele taiau o gaina neagra si o pune in gardul de sus a ocolului langa Dealu’ Capatanii sa manance Ciuma si sa nu vina in satul nost'. Iar ca sa fie siguri ca bolile nu vor intra in satul lor, taranii fac o brazda cu un plug tras de doi boi negri de-a lungul hotarului, inchizand comunitatea intr-un cerc protector.
Citește pe Antena3.ro
