Luni, 21 iulie 2008

Este ziua 203 a anului • Au mai rămas 163 de zile

   •Au mai rămas 163 de zile

 
Soarele:
Răsare la 5:51
Apune la 20:52

Luna:
Răsare la 22:23
Apune la 8:56

Ultimul pătrar(Luna în descreştere):
25 iulie

Lună nouă:
1 august

Primul pătrar(Luna în creştere):
8 august

Lună plină:
17 august

Proverbul zilei:

"Lipsa frînge legea"
"Proverbele Românilor", Iuliu A. Zanne/Ed. Scara

Sărbătoare creştină

Sfîntul Proroc Iezechiel era fiul lui Vuzi din cetatea evreiască Arira şi a prorocit timp de 20 de ani, cu 477 de ani înainte de întruparea Domnului. Cînd au fost robiţi evreii în Babilon, a fost dus şi el împreună cu aceştia. Iezechiel, preotul lui Dumnezeu, petrecînd în robia Babilonului, îşi avea locuinţa lîngă Rîul Hovar.

După ce a prorocit multe poporului iudeu a dat şi acest preamărit semn, adică: să ia aminte la Rîul Babilonului cel numit Hovar şi, cînd vor vedea că seacă, atunci să aibă nădejdea că va să vină asupra Babilonului secera pustiirii; iar cînd vor vedea creşterea apei, atunci să aibă nădejdea că se vor întoarce la Ierusalim.

 
Calendar creştin-ortodox
Cuv. Simeon şi Ioan Pustnicul; Sf. Proroc Iezechiel

Calendar romano-catolic
Sf. Laurenţiu din Brindisi, proroc; Sf. Daniel, profet

Calendar greco-catolic
Cuv. Simion "cel nebun pentru Cristos" şi Ioan, însoţitorul lui

Credinţe populare, tradiţii, semne

Hramul păstrează numele unui sfînt sau al unui mister creştin dat la încheierea construcţiei unui lăcaş de cult, biserică sau mănăstire. De multe ori, hramul bisericii a devenit nume al aşezării şi tîrgului organizat de aceasta. Sub pavăza sfîntului protector se desfăşura întreaga activitate a locuitorilor unei aşezări. Hramul bisericii devenea sărbătoarea întregului sat. După oficierea cultului la biserică şi cinstirea morţilor în cimitir urmează cinstirea sfîntului patron cu mîncare şi băutură,

cu distracţie şi voie bună pe la casele oamenilor, grupaţi pe familii, neamuri sau pe întregul sat în curtea sau apropierea bisericii, în anume locuri din moşie, de obicei pe munţi. Hramurile bisericilor au asigurat de-a lungul timpului coeziunea sufletească şi materială pe plan local şi zonal. Adunînd mulţi oameni, zilele de hram erau ocazii favorabile pentru cunoaştere şi împrietenire, în special a tinerilor în vederea căsătoriei, pentru petrecere şi divertisment, pentru împăcarea pricinilor ivite de-a lungul anului şi încheierea unor înţelegeri, pentru luarea unor hotărîri care interesau întreaga obşte, pentru efectuarea schimburilor de produse complementare şi altele. Aceste praznice aveau diferite denumiri zonale: hram, zbor, iarmaroc, bîlci, nedeie, govie, rugă, tîrg.

•  Profesor Ion Ghinoiu