Mărţişorul, funia zilelor

Funia zilelor, săptămânilor şi lunilor adunate într-un şnur bicolor, simbolizând iarna şi vara, făcută cadou de 1 martie. Acesta este Mărţişorul.

Demult, în negura vremurilor, mărţişorul era împletit din două fire: unul alb şi unul negru. În timp, negrul a fost înlocuit cu roşul. Poate pentru a exprima iubirea su poate pentru a aminti de anumite sacrificii. Oricum, astăzi, mărţişorul este făcut cadou de 1 martie, de ziua Babei Dochii sau a începutului de An Agrar.

PRIMITORII. La sfârşitul secolului al XIX-lea Mărţişorul era primit de copii, fete şi băieţi, fără deosebire, de la părinţi, în dimineaţa zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui. “De firul Mărţişorului se agăţa o monedă de argint, uneori de aur. Mărţişorul se purta legat la mână sau era prins în piept sau la gât. Se scotea la o sărbătoare importantă a primăverii: Măcinici, Florii, Paşte, Armindeni sau la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi şi agăţat pe ramurile înflorite. Se credea că purtătorii mărţişorului nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.

După unele informaţii, mărţişorul se realiza din două fire răsucite de lână colorată, albă şi neagră sau albă şi albastră, şi făcut cadou în ziua din luna martie când, cu o noapte înainte apărea pe cer Luna Nouă.”, ne spune domnul profesor Ion Ghinoiu.  Aromânii puneau Mărţişorul în ajunul zilei de 1 martie, adică în seara zilei de 28 sau 29 februarie. Legenda spune că firul Mărţişorului, funie de 365 de zile sau 366 de zile, ar fi tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte. Asemănător ursitoarelor care torc firul vieţii  copilului la naştere, Dochia toarce firul anului născut primăvara. “Întrucât Mărţişorul este inseprarabil de tradiţia Dochiei carpatice, se poate afirma cu certitudine că el este autohton. Mărţişor au şi grecii care îl leagă la picior, nu la mână. De la români şi aromâni, mărţişorul a fost preluat şi de alte popoare vecine din centrul Europei. În unele zone etnofolclorice din Transilvania, Banat, Maramureş, centrul Munteniei, vestul Olteniei, sudul Dobrogei luna echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou Agrar se numeşte Mărţişor.” adaugă profesor Ion Ghinoiu.

BABA DOCHIA. Majoritatea sărbătorilor şi obiceiurilor de la începutul lunii martie sunt legate de Dochia, personaj mitic care apare frecvent în folclorul românesc în poveşti, legende, credinţe, zicale şi în toponimia sacră a Carpaţilor: Ceahlău, Vama Buzăului, Izvorul Râului Doamnei, Caraiman, Semenic şi altele. Ca personaj mitic, Baba Dochia este zeiţa neolitică Terra Mater, cu Iuno şi Diana în panteonul roman, cu Hera şi Artemis din panteonul grec. “Între Sfânta Evdochia samariteanca, personaj real în hagiografia creştină, şi Baba Dochia românească sunt deosebiri dar şi multe asemănări.  Evdochia s-a născut în cetatea Iliopolei din Liban şi a trăit în vremea Împăratului  Traian. Se ştie despre ea că a fost o femeie foarte frumoasă care şi-a trăit tinereţea în desfrâu. Spre bătrâneţe se pocăieşte, este botezată de episcopul Theodot, îşi împarte averea la săraci şi se retrage la mănăstire unde ar fi săvârşit mai multe minuni. Evdochia primeşte rangul de cuvioasă mucenică şi o zi de celebrare în calendar: 1 martie. Astfel, Evdochia devine, pe neaşteptate, dintr-un personaj mărunt şi cu merite îndoielnice, un personaj sacru, o zeitate agrară.” concluzionează profesor Ion Ghinoiu. Poporul îşi însuşeşte numele Dochiei creştine, mai ales că sensul de “Binevoitoarea” al cuvântului din limba greacă exprimă atribuţia fundamentală a Zeiţei uzurpate. În calendarul popular Dochia apare în ipostază de “babă”.

articol realizat cu sprijinul de domnului profesor Ion Ghinoiu, etnolog