Pogorârea Sfântului Duh, ziua întemeierii Bisericii creştine

La cincizeci de zile de la Invierea Domnului si la zece zile de la Inaltare, crestin ortodocsii praznuiesc duminica Pogorarea Sfantului Duh sau Rusaliile. Aflati din nou laolalta, la Ierusalim, Sfintii Apostoli primesc prin puterea Sfantului Duh, pogorat peste ei in chip de limbi de foc, harul si binecuvantarea de a fi marturisitori ai Lui Hristos Dumnezeu Celui mort si inviat a treia zi, prin vestirea Evangheliei spre a fi inteleasa de toate neamurile. Sfanta Scriptura ne spune: “Cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti (Apostolii n.n) impreuna, la un loc. Si fara de veste s'a facut din cer un vuiet ca de suflare de vant ce vine repede si a umplut toata casa unde sedeau. Si limbi ca de foc li s'au aratat, impartite, si au sezut pe fiecare din ei. Si s'au umplut toti de Duh Sfant si au inceput sa graiasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. Si erau locuind in Ierusalim Iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. Si cand s'a facut vuietul acela, s'a adunat multimea si s'a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei graind in limba sa. Si erau uimiti toti si se minunau, zicand: “Iata, nu sunt oare galileeni toti acestia care vorbesc? Si cum de auzim noi, fiecare, limba noastra in care ne-am nascut? Parti si Mezi si Elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si Romani aflati in trecere, Iudei si prozeliti, Cretani si Arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre maretiile lui Dumnezeu!' (Faptele Apostolilor, 2, 1-11)

Acest praznic imparatesc este una dintre cele mai vechi sarbatori crestine. Odinioara, in anii de inceput ai crestinismului, catehumenii primeau de Cinzecime botezul. In aceasta zi, casele se impodobeau cu flori si ramuri verzi, cu precadere de nuc si de tei. Astazi, crestinii duc la biserica frunze de nuc, pe care preotii le binecuvanteaza iar credinciosii le pastreaza cu evlavie, la icoanele din casa, ca simbol al limbilor de foc, al Sfantului Duh Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli. Cinzecimea este, totodata, si ziua intemeierii bisericii. Parintele arhimandrit Ilie Cleopa spunea intr-una din predici: “Dar de ce a venit Sfantul Duh Duminica si in chip de limbi de foc s-a asezat pe capetele Sfintilor Apostoli aflati in foisorul Cinei din Ierusalim? Domnul a inviat Duminica, in ziua cea dintai a saptamanii, si tot Duminica, pe la orele noua dimineata, S-a coborat Duhul Sfant peste Apostoli, ca sa sfinteasca aceasta zi, ca zi de odihna vesnica a crestinilor in locul sabatului Legii Vechi si sa ne indemne Duminica dimineata, mai ales la biserica, pentru a asculta Sfanta Liturghie si cuvantul de invatatura din Evanghelie. Limbile de foc ce s-au asezat peste Apostoli, ca un vuiet si suflare de vant ce vine repede,(Fapte 2, 1-4) simbolizau focul Duhului Sfant ce avea sa arda toata necredinta, tot eresul si pacatul in lume. Prin limbile de foc ale Duhului Sfant s-au sfintit cei doisprezece Apostoli, s-a intemeiat in lume Biserica si urma sa se hirotoneasca diaconi, preoti si episcopi. Prin acest foc dumnezeiesc urma sa se savarseasca cele sapte Taine ale Bisericii si sa se reverse peste crestini harul mantuitor al Duhului Sfant. Iata cat de mare este praznicul de astazi! S-a inaltat Hristos la cer, de-a dreapta Tatalui, dar a venit la noi Duhul Sfant Mangaietorul, ca sa ne sfinteasca, sa ne calauzeasca, si sa lucreze mantuirea sufletelor noastre. Noi toti care ne inchinam cu dreapta credinta Preasfintei Treimi, ne impartasim cu harul Duhului Sfant prin cele sapte Sfinte Taine intemeiate de Hristos'.