Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Avea stranii însuşiri psihice şi au fost timpuri în viaţa ei, în care cădea într-un fel de “transă”, în timpul cărora se părea că duhul i se despărţea de trup; era cuprinsă atunci de un fel de “extaz', corpul îşi pierdea greutatea şi putea să plutească deasupra pămăntului. Se spunea că în timpul acestor transe, putea chiar să umble pe spetezele scaunelor sau chiar să coboare scările fără a atinge treptele. Cât adevăr să fi fost în aceste spuse, n-aş putea hotărâ. Dar nu e nici o îndoială, că strania fiinţă avea însuşiri anormale. Eu însă, fiind în afară de cercul vrăjit al acelor ce sunt în stare să trăiască între două lumi, simt că nu sunt vrednică să-ncerc a da vreo lămurire.
Bătrâna doamnă nu dădu la iveală nici una din tainicele-i însuşiri, în ziua când am fost musafirii ei; nu se arăta decât ca o femeie ce oftează mereu, o mamă îngrijorată de sănătatea fiicei ei bolnave şi o gazdă plăcută, ale cărei convorbiri erau însufleţite şi pitoreşti. Cu multe curtenitoare exclamaţii de bună venire, ne duse într-un hall destul de mare, pardosit fără mult meşteşug cu scânduri de brad. Partea cea mai izbitoare a acestui hall erau nişte panouri pe care erau zugrăvite flori nemapomenit de mari şi lipsite de vlagă, ceea ce alcătuia un contrast strigător cu simplicitatea cadrului. Bătrâna doamnă ne lămuri îndată că panourile fuseseră pictate de fiica ei. Ne uitam în jurul nostru cam uimite de ciudăţenia tuturor lucrurilor înconjurătoare şi cu o întrebare mută pe buze: unde era fiica ei? În sfârşit, mama întrebă prieteneşte despre sănătatea reginei. Biata principesă, cu ochi obosiţi, ridică mâinile în sus:
“Ah! … Elisabeta, ah!”... Era vădit că Elisabeta o umplea de îngrijorare. În fiecare zi i se schimba starea sufletească. Bătrâna mamă se găsea în faţa a mari greutăţi; ne mărturisi că, de mai multe luni. Elisabeta nu mai putea umbla sau îşi închipuia că nu mai putea. Nu voia nici să stea în picioare, nici să facă un pas. Sta toată ziua în pat şi picta, picta, fără a se odihni. Uneori era plimbată într-un jeţ cu roţi. Îi plăcea mult pădurea, dar era greu să o faci să iasă din casă; fu însă gata să ne primească.
