Sarbatoare - Ajunul Sfantului Nicolae

In noaptea de Sfantul Nicolae, traditiile romanesti vorbesc despre ritualuri magice, farmece si pronosticuri meteorologice; se pun crengute de pomi fructiferi in apa pentru a fi inflorite la Anul Nou, cand se apreciaza rodul livezilor, si folosite ca sorcova.

Divinitatea din generatia sfintilor-mosi care a preluat numele si data de celebrare a Sfantului Nicolae din calendarul crestin (6 decembrie) este numita in Calendarul popular Sannicoara (Transilvania) sau Mos Nicolae (Muntenia). Sfantul Nicolae a fost un personaj real: episcop din Myra, mort probabil in anul 342, aparator al dreptei credinte in Iisus. In traditiile romanesti are insa si unele atributii straine unui sfant: apare pe un cal alb, aluzie la prima zapada care cade in luna decembrie; pazeste Soarele care incearca sa se refugieze pe langa el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura; este iscoada a diavolului; stapaneste apele, fiind patron al corabierilor, pe care ii salveaza de la inec; ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace; aduce cadouri copiilor in noaptea de 5/6 decembrie si ii pedepseste cand sunt lenesi si neascultatori. De ziua lui se fac vraji, farmece si pronosticuri meteorologice, se pun crengute de pomi fructiferi (mar, par, cires, prun) in apa, la caldura camerei, pentru a fi inflorite la Anul Nou, cand se aprecia rodul livezilor si erau folosite ca sorcova. Sarbatoarea de pe 6 decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "La Sf. Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n gaoace", spune o zicala musceleana. In comparatie cu alti sfinti crestini, Mos Nicolae are mare trecere pe langa Dumnezeu; cand se deschide cerul la miezul noptii de Craciun, el ar fi vazut stand la masa imparateasca chiar langa Dumnezeu. (Profesor Ion Ghinoiu)