Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul

Creştin ortodocşii l-au prăznuit ieri pe Sfântul Prooroc Daniel iar astăzi sărbătoresc un sfânt român: Cuviosul Daniil Sihastrul. Sinaxarul ne spune că fericitul Prooroc Daniel era din seminţia lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească, şi trăit cu 460 de ani înainte de întruparea Lui Hristos. “Bărbat tare înţelept, a plâns mult pentru popor şi pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscăţiv la faţă, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt”. (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).
Prăznuit asăzi, Sfântul Cuvios Daniil este unul dintre cei mai populari sfinţi moldoveni din toate timpurile, numit şi Sihastrul cel Bătrân, fiindcă era povăţuitor al tuturor sihaştrilor din nordul Moldovei. S-a născut din părinţi dreptmăritori creştini într-un sat din apropierea Rădăuţilor. Una din tradiţiile păstrate în popor despre Daniil Sihastrul a fost însemnat în scris de marele cronicar Ion Neculce, în lucrarea “O samă de cuvinte”. Se spune că încă din copilărie a fost cuprins de o deosebită râvnă către cele duhovniceşti şi a părăsit casa părintească. O vreme a trăit în obştea cuvioşilor părinţi de la Biserica Sfântul Nicolae din Rădăuţi, nevoindu-se la sporirea credinţei şi a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea şi privegherile de toată noaptea. “Îmbogăţindu-se în cunoştinţele teologice din citirea cărţilor de slujbă şi din Sfinţii Părinţi, arătând ascultare şi smerenie în toate cele încredinţate de stareţul acestei sfinte obşti călugăreşti de la Catedrala din Rădăuţi, a primit chipul îngeresc al vieţii călugăreşti, cu numele de David. Râvna spre şi mai multe nevoinţe duhovniceşti l-a mânat la mănăstirea Sfântului Lavrenţie, aproape de satul Laura de astăzi. În acest loc de sihăstrie, ziua lucra împreună cu toţi ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea, în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune şi priveghere. Cunoscându-i râvna şi simţindu-i dorinţa neîncetată după Dumnezeu, la sfatul părintelui său duhovnicesc, stareţul acestei lavre i-a dat schima cea mare, primind numele de Daniil”. (Vieţile Sfinţilor de peste tot anul).

La scurt timp de la primirea stării de schimnic, cu binecuvântarea stareţului său, Sfântul Daniil Sihastrul s-a retras în locurile tainice ale codrului, pe malul pârâului Viţeu, din apropierea Mănăstirii Putna (care nu era zidită atunci) unde, cu ajutorul ciobanilor şi al altor iubitori de viaţă duhovnicească, şi-a săpat într-o stâncă o chilie pe care o vedem şi astăzi. Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este şi stânca Şoimului, lângă mănăstirea Voroneţ.

“Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit curând, mai ales în satele din părţile de nord ale Moldovei. Era căutat de mulţime de credincioşi, cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli şi suferinţe. (...) Ajuns pe tronul Moldovei, Ştefan Vodă l-a cercetat pe sihastrul Daniil şi în anii lui de domnie, atât în vremuri de pace, cât şi în vremuri de cumpănă pentru ţară. Tot tradiţia spune că el l-ar fi îndemnat pe domn să ridice mănăstirea Putna, în apropiere de chilia în care trăia. “Noua mănăstire a fost sfinţită la 10 septembrie 1470 de mitropolitul ţării, Teoctist, de episcopul Tarasie de la Roman, şi de un sobor de arhimandriţi, ieromonahi şi preoţi de mir, 64 la număr. Mai târziu, biserica mănăstirii a devenit gropniţa lui Ştefan cel Mare şi a familiei sale. Tot tradiţia ne spune că domnitorul şi ierarhii ţării aveau de gând să rânduiască în slujba de egumen pe Daniil, dar el n-a primit, ci a rămas pe mai departe la chilia lui, continuând să fie cercetat de tot mai mulţi credincioşi. Între timp a murit mitropolitul Teoctist al Moldovei, la 18 noiembrie 1478. Şi de data aceasta, domnul şi boierii din Sfatul ţării s-au gândit să ridice la această înaltă vrednicie tot pe sihastrul Daniil. Auzind de aceasta, el şi-a părăsit chilia şi s-a îndreptat spre locuri mai retrase, oprindu-se undeva pe apa râului Voroneţ (numit şi Corbul), unde şi-a făcut o nouă chilie sub stânca numită Şoimul.

 (...) Între cei care se îndreptau şi acum spre chilia lui, spre a-i cere cuvânt de învăţătură şi de mângâiere, s-a numărat din nou Ştefan cel Mare”, subliniază  părintele profesor Mircea Păcurariu în volumul “Sfinţi daco-români şi români”.
De altfel, conform mărturiei cronicarului Ion Neculce, Cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ştefan Vodă să continue lupta împotriva turcilor, pentru a izbăvi Ţara Moldovei. Sfântul l-a sfătuit pe dreptcredinciosul voievod Ştefan cel Mare să ridice o nouă mănăstire la Voroneţ, în apropierea chiliei sale. Nu se ştie când a trecut la Domnul Sfântul Daniil Sihastrul, însă a fost îngropat în partea sudică a pronaosului bisericii de la Voroneţ. Pe mormântul său a fost aşezată o lespede pe care stă scris în limba slavonă: “Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil”.