Azi nu avem chef să vă instalăm netul! Poate mâine!

Nu ştiu de ce în România orice lucru - de la ceva banal până la unul de importanţă naţională - nu se poate rezolva până nu treci puţin prin furcile Iadului. Oare unde sunt vremurile de altădată, când clientul nostru era, chipurile, şi stăpânul nostru?

Acum au mai rămas extremele... Atunci când, de frica patronului, ca să meargă afacerea şi să-şi ia şi ea banii, vânzătoarea se ţine după tine până îţi taie orice chef de a cumpăra ceva. Sau când, indiferent cât de amabil ar fi clientul, ciufuţenia angajatului de care te loveşti nu are limite. Şi atunci scoate ce e mai rău în tine.

În sfârşit, să revenim la oile noastre. De mai bine de vreo lună încerc să-mi pun net. Şi nu prea îmi iese. Povestea e simplă, dar recunosc că e prima dată când mă lovesc de aşa ceva. M-am mutat în casă nouă şi mă tot rog pe banii mei să vină cineva să mă cableze. Că, vorba aia, aş avea nevoie ca tot omul de un net la computador... Nimic senzaţional. Iniţial, mi s-a părut simplu.

Vorbesc la o firmă de internet din Bucureşti - cunoscută de altfel, care, culmea, îşi mai face şi reclamă pentru serviciile prompte şi de calitate -, le spun ce aş vrea, iar doamna de acolo îmi confirmă că sâmbătă, pe la ora 10:00, va veni o echipă.

În ziua cu pricina mă trezesc şi aştept după cum ne fu vorba. Pe la ora 11:30 sunt anunţată că echipa e pe drum. Bine, nici iarna nu-i ca vara, aşa că ora 10:00 poate fi la o adică şi 11:30... În sfârşit, într-un final sosesc. Doi tineri la vreo 25-30 de ani. Unul dintre ei cu gluga trasă pe cap - mă rog, în casă era cald, dar dacă omului i se părea că e mai interesant aşa -, cu căştile în urechi, a intrat, a cercetat puţin apartamentul şi a întrebat sictirit unde e cablul pentru net. "Păi, dacă ştiam nu vă mai chemam, că doar dumneavoastră sunteţi specialistul", am dat-o eu puţin pe glumă. Doar eu, că el nu.

CONFIGURAŢIA APARTAMENTULUI, BAT-O VINA!
A stat, s-a gândit, mai aruncând o privire la colegul care nu îndrăznea să intre în casă, mai cercetând camera... Parcă îl puneam să facă vreo teză de doctorat. Părea puţin cam stresat şi într-o primă fază nu înţelegeam de ce.

Uitându-mă la reacţiile domnului, pentru o clipă am crezut că nu erau de la net şi greşiseră adresa, iar eu apelasem la cine nu trebuia. Mi-au confirmat că pentru asta veniseră, dar culmea... ceva nu se lega. Nu eram din acelaşi film. Într-un final, din puţul gândirii, omul îmi explică: "Nu, nu se poate pune net. E vorba de configuraţia apartamentului. Nu ştiu. Şi adresa e greşită. La noi apare scara 1. Trebuie să vorbiţi la firmă să vină luni o altă echipă şi să rezolve. Azi nu se poate".

Auzeam şi nu îmi venea a crede. Stai aşa: am în casă un angajat al unei firme de internet, care intră, îşi aruncă o privire şi îmi spune instant că nu se poate instala netul. Nu azi, cel puţin. Unde am greşit? Probabil că nu am chemat brutarul să se ocupe de firul de la internet. Şi de atunci, de la sediul firmei mi se tot spune: "Staţi liniştită că vă trimitem o echipă". Unde şi când, nu mai ştiu. Cert e că nu au ajuns la mine.